Deus ex machina

[Reus]

Și ne-au lovit deodată... iubiri nemeritate...

Un infinit de veacuri în inimi să răsune,

De n-am fi fost noi oameni, le-am fi păstrat curate,

Dar ne-am ales cu alte... iubiri inoportune.

 

Și m-a lovit deodată... și a ieșit din ceață –

Și-a apărut din mituri, plutind peste pământ –

Un Dumnezeu fățarnic mi-a revenit în față.

Și-am plâns atunci cu lacrimi sălbatice de vânt.

 

*  *  *

 

...dorință revelată de-un sentiment străin:

Doar Dumnezeu iubește creațiile bune,

Doar arta și artistul compun ceva sublim.

Iar nouă ne rămân... iubiri inoportune.

[Dinca Valerian]

Foarte, foarte frumoasa. Un pic prea mult strapunsa de nihilismul tineretii, dar toti am fost asa cand am fost tineri. Ultimul vers ar trebui sa ofere o antiteza ( sugestie deplin./ Iar nouă ne rămân... iubiri inoportune)

[Sofia Sincă]

Rog titlul să fie în limba română sau cel puțin tradus. Așa este ca o struțo-cămilă.

Versuri cu mesaj interesant, în concepţia ta nu prea există iubire, nici chiar de la Dumnezeu. Cum spui tu, viitorul poate fi adulat iar prezentul... ceva obosit. 

Ca întotdeauna foarte plastic și cu idei filosofice - poezie profundă, impresionantă.

Sofi