reinventează-mă sau poveste imbecilă

[paparuz adrian]

 

eu nu ştiu să te ating
râzi
palmelor mele bătătorite
le este încă frică
de nurii tăi evanghelici
sfântă femeie magdalenă
(şi apoi chiar
nu cred în căldura lor virgină)

nici să te sărut prea grozav nu ştiu
îmi spui oarecum tristă
buzele mi-au rămas înţepenite
stângace
stinghere
de atâta strigăt în van

desigur iubito că tu
ţi-ai dori mai mult
să te răstignesc poate
nu doar pe inima mea ciuruită
ci pe toate crucile iubirii
inventate
cioplite de dorul tău înaripat
în nopţile sfârşitului de lume
în zilele impare cu soţ
tu crezi că îţi este la fel
precum fără

nirvana ţi-ar fi mai aproape
(şi poate chiar ai dreptate)
dacă nu m-ai iubi atât de feroce

ar trebui să îţi cer iertare
clemenţă cu abonament
dar
oricum n-ar folosi la nimic

mai bine lipeşte odată
un afiş pe creierul meu înjumătăţit
de tristeţe
pentru cursul acela online de dragoste
(fără teme din platon)
promis încă dinainte
să mă renaşti

[Vasilisia Lazăr]

Poezie în temă. E chiar sf. Maria Magdalena. :)

Superb!

[Ion Lazăr da Coza]

Cum curg versurile în poezia ta, mai rar!

Prețuire.

da Coza

[Chris]

mai adaug şi eu un "foarte, foarte frumos" :))))

[paparuz adrian]

multumesc,drag !

[Nădejde Angelina]

Superb!

[Gabriela Grădinariu]

 Dragostea e trăire fără limite ,  exclude orice filozofie . Admirabil !

[paparuz adrian]

buna dimi,drag!

[Sofia Sincă]

A-ţi ridica iubirea, iubita pe un piedestal şi a o venera. Dar atingerile dintre nurii gingaşi şi palme aspre, dar fiorii, produc scântei. Opusul este atractiv. Forţa iubirii dă puterea de a vedea şi în întuneric...

Poemul străluceşte ca de obicei, farmecă cu nepotriviri concepţionale, însă tocmai în acestea stă farmecul.

Admiraţie, deosebită, Sofy!