Picapul

[Ion Lazăr da Coza]

om de zăpadă stuchit de căldură și praf

erai dacă

ofițerul de serviciu

la-mpărțitul corespondenței

o dată pe săptămână măcar

nu-ți striga numele cercănat de vreo

Mărie/Mymy sau de-o Florică/Fyfy

ori de-o Maricică/

Cycă

n-avea plicuri roz-bombon parfumate

Petrana/Petrya lu’ Tetica

da’-i răspundea lui Silică a’ lu’ Popricu

în ălea de-un leu douăzeci

de ceva timp nu prea entuziasmată

că parcă nu mai făcea de nasul ei acum că avea

cu banii luați

de pe un tăuraș tainat picap

erau la modă

nu-ți urla

difuzorul în fereastră

nu existai

– Tetica s-a văietat în glumă bă

mi-am băgat buhaiu’ cu

coarnele-n priză de mă surzăște

nu alta flăcăii

râdeau de fetele lui prin sat

șase la număr nu toate scoase la horă

de nu mai puteau –

Silică nu știa tărășenia și busola

părea să i se fi înțepenit

cu azimutu’ înspre Petrana

ba începuse chiar să creadă tot ce-i

dicta ba un camarad ba

altul la-ntocmirea scrisorilor de-amor

și-acum aștepta

cu înmiit nesaț liberarea ce veni

ca o naștere spontană

cu-o zi și-o noapte și

șaptesprezece minute mai devreme

fudul

purta valiza ca pe-un cozonac dospit

cu ochii pe drum poate

poate-o vede pe Petrana da’-i fu calea

de Iorguța lu’ Calup tăiată

aracan de-alde Tetica

a fost a doua vorbă a fetei

le-a intrat cu coarnele-n priză buhaiul

maare neauzită

maaare

neinspirat și-n ceas falnic tocmit de ursită

pe la Petrana

a trecut vânjosul veteran să se intereseze

de chestiune

să-ți sară

șase destoinice surori în cap

nu-i de colo și nici măcar

nu înțelegea ce zic – urla picapul

 

vedeți dumneavoastră Silică

dacă s-ar fi priceput o adiere

la electricitate

ar fi știut că

cheratina nu conduce curent

 

oricum la părinți

Iorguța lu’ Calup era singurică (nu intră

în abac ăi doi frați mai mici!)

 

și avea și-un vițeluș la îngrășat.

                                       din ciclu La Ghizunie

[Sofia Sincă]

Tocmai aici e farmecul că nu e nici poezie, dar nici proză. Este ceva personificat al lui Ion da Coza. Şi pentru că aduce în text întotdeauna un subiect bine definit pe care-l explica alambicat prozo-poetic, în care strecoară umor fin şi meşteşug, îşi face valoare literară.

Eu nu mă mai satur citindu-le... şi am auzit că nu ar mai avea multe...

Admiraţie prozo-poetule!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

Ferice de Iorguţa!))

Ce topică!

Viu, spontan, oral, un stil absolut încântător!

[Ion Lazăr da Coza]

Domnule Iordăchescu, această postare (cu numărul 33) face parte dintr-un ciclu numit La Ghizunie. Din capul locului l-am conceput - mutatis mutandis - ca pe un fel de La Lilieci a lui M. Sorescu.

E sau nu poezie? Greu de stabilit. Poezia lui Coșbuc, Trei, Doamne, și toți trei, fără a adăuga măcar o virgulă, poate fi transformată într-o frumoasă proză. Acest text, pus pe calapodul versului clasic, devine mai poezie? Posibil. Cert este că nu-i contrazic nici pe cei care spun că-i poezie, și nici pe cei care-mi cataloghează aceste texte drept proză. Important e să aibă valoare literară. Se pare că ați „gustat” această scriere, pentru care motiv vă mulțumesc.

Reciproca,

[Ion Lazăr da Coza]

Nu se mai cresc tăurași la țară - avem importuri cu steroizi, dragă Elena. Cât despre ceilalți tăurași... eu spun că-s bouleni.

[Ion Lazăr da Coza]

Scumpă Ana, așa se obișnuia atunci. La noi, zonă slab colectivizată, creșteai un tăuraș, îl vindeai la ORACA și-ți mutai un necaz, ori cumpărai un „bun de larg consum”, recte - picap. :)

[Ion Lazăr da Coza]

Mihaela Popa, mereu atentă și generoasă.

Drag,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Domnule da Coza,

Mie nu mi se pare a fi poezie... indiferent cum este aşezată (ca vers liber). Însă, aţi scris într-un fel anume... original îl numesc eu. Parcă vine din timp, din arhaismul unor vremuri. Un românism atât de bine reliefat!

Sincer, chiar mi-a plăcut! L-am citit de câteva ori. Un fel special de a povesti, aievea.

Sunt încântat de text... dar, îl consider proză nicidecum poezie. Însă, este excepţional!

Consideraţie,

[Elena Mititelu]

Atent, surprinzi frumos şi cu ironie fină viaţa satului... acum în sat urlă manelele... mă mir de unde bani că nu mai sunt tăuraşi pentru priză, tăuraşii stau cu "ţapul" în mână.

Cu mare drag,

[Ana Ardeleanu]

"mi-am băgat buhaiu'

cu coarnele-n priză..."

Mi-a plăcut mult!