vrând să escaladez
dincolo de timp
mă rătăcesc uneori
pe muchiile cărţii
trimiţi în cale atunci
toate literele
care se încing în horă
şi mă cuprind
într-o îmbrăţişare de cuvinte
se caţără
pe umerii mei
devenind stihuri înaripate
şi mă poartă
dincolo de închipuire
în gândurile tale
poem golit de prejudecată
bătaia inimii
dintre respiraţiile verbului
Adaugă un comentariu
Vă mulţumesc tuturor, cu mare drag! Să vă fie senină ziua!
Și eu aș scoate paranteza.
Poezia aș fi vrut-o un pic mai febrilă, dar e bine.
da Coza
cum altfel s-ar caligrafia poemele dacă nu prin escaladare?
frumos, Cătălina!
O joacă despre cuvânt şi despre muza înaripată care trimite ''respiraţiile verbului''.
Frumos!
Sofy
Frumoasă definire a popasului creator!
O să iau în "calcul" , această opţiune Mihaela. Mulţumesc de vizită şi sugestie. Drag!
îmbraţişqnd cuvintele vă mulţumesc doamnă Iris! Noapte frumoasă!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE