niciodată nu mi-ai spus

[gina zaharia]

erai artificierul esențelor acum toată pădurea fumegă

ce-ai avut cu crezul acela somnoros

chiar visase musonic

își catifela mai toate literele începând de la temelie 

adoram necunoscutul care-și proiecta acoperișuri cât ziua de mari

poate verifica botezul serii ori completa raftul cu măști

ocoleam descântecele odată cu el 

restul timpului îl petreceam în hamac

 

primul bulgăre a fost un punct în descreștere

următorul avea tatuajul unui iepure bun de pozat

mai departe se deschidea metropola cu ronduri și scări secrete

vânzători ambulanți scoteau așii din ochi

dar câți nu semnează sentințe în alb

la o masă chioară

 

am auzit vântul bătând cuie pe umbre ca un alint de ocazie

undeva spre nord se ghicea pe săturate

o fi la modă am zis și am întors perna

așa am devenit somnambul

în pumnul tău era arșiță sau poate verile stăteau la bârfă

știu îți rosteam gândul însă câte care ai pregătit să plece cu mine

niciodată nu mi-ai spus

 

[gina zaharia]

o harpă deșertică uneori, Ligia:)

drag și mulțumiri,

[Sofia Sincă]

Interpretarea stărilor sufleteşti prin metafore suprarealiste prin care poeta prinde o gamă largă de fenomene, întregul univers al esentelor, punând în ea o parte din sufletul ei, din crezul și arta sa. Rătăcind prin drumuri întunecase cu dorință de lumină.

Admirație!

Sofy

 

[Ionel Mony Constantin]

lIKE+, PENTRU O MAESTRĂ A METAFOREI !

[Ana Ardeleanu]

un poem cu litere catifelate...  frumos, frumos!

[Valeria Merca]

...
"în pumnul tău era arșiță sau poate verile stăteau la bârfă

știu îți rosteam gândul însă câte care ai pregătit să plece cu mine

niciodată nu mi-ai spus"
Semn de Admiratie, Gina!

[Ana Cîmpeanu]

am auzit vântul bătând cuie pe umbre ca un alint de ocazie

în pumnul tău era arșiță sau poate verile stăteau la bârfă

imagini artistice puternice, expresive, inedite. Am citit cu plăcere!

[Ligia]

Ai mulți ași în condei! Respect!