În camera mea

[Suzana Deac]

În camera mea se aud şoapte de tulpini şi cuvinte de imbold

se percep culori în mişcare

nimic nu se vinde dar nimic nu se dă gratis

floarea-soarelui, o ştim cu toţii

e fidelă soarelui, îl urmăreşte cât trăieşte

pe mine mă urmăresc visele zi şi noapte

iar dacă le ascult, mă răvăşesc

în camera mea sună muzica Şostakovici din întâmplare

şi mă face să caut o ieşire pe scara de urgenţă

În camera mea e şi camera ta respirând a viaţă

o alternativă...

îţi văd acvariul cu peşti zglobii şi jurnalul

cu eseuri pe rând concepute cu sudoarea adevărului

zăresc şi pietricele adunate din fiecare gară

gaj pentru amintiri şi scoici albe

dovezi pentru un trecut care nu se alterează

În camera mea umblă maşini, trenuri, supersonice

fiecare lăsând urme, praf şi sedimente

întâlniri pe peron în prima şi ultima clipă

despărţiri bine pregătite sau bruşte şi mult fum

care întunecă silueta nopţii

În camera mea trece timpul

şi nu-l pot opri doar dacă mă pun în genunchi

îmi închid ochii şi nu văd că nu mă ia în serios... 
În camera mea nimeni nu vrea

să încheie un contract pe bune

toţi cred în sentimente trecătoare

 

[Suzana Deac]

Sofy, multumesc pentru lectura. Daca preferi poezia in proza sub forma de poem, iata-l:

În camera mea se aud şoapte de tulpini şi cuvinte de imbold

se percep culori în mişcare

nimic nu se vinde dar nimic nu se dă gratis

floarea soarelui, o ştim cu toţii

e fidelă soarelui, îl urmăreşte cât trăieşte

pe mine mă urmăresc visele zi şi noapte

iar dacă le ascult, mă răvăşesc

în camera mea sună muzica Şostakovici din întâmplare

şi mă face să caut o ieşire pe scara de urgenţă

În camera mea e şi camera ta respirând a viaţă

o alternativă...

îţi văd acvariul cu peşti zglobii şi jurnalul

cu eseuri pe rând concepute cu sudoarea adevărului

zăresc şi pietricele adunate din fiecare gară

gaj pentru amintiri şi scoici albe

dovezi pentru un trecut care nu se alterează.

În camera mea umblă maşini, trenuri, supersonice

fiecare lăsând urme, praf şi sedimente

întâlniri pe peron în prima şi ultima clipă

despărţiri bine pregătite sau bruşte şi mult fum

care întunecă silueta nopţii

În camera mea trece timpul

şi nu-l pot opri doar dacă mă pun în genunchi

îmi închid ochii şi nu văd că nu mă ia în serios... 
În camera mea nimeni nu vrea

să încheie un contract pe bune

toţi cred în sentimente trecătoare

[Corina Militaru]

Camerele noastre s-au suprapus pentru cateva secunde, Suzana! :)

Mi-a placut!

Cu drag,

[Sofia Sincă]

Universul descoperit între patru pereţi, al lui Emil Cioran. Prin urmare există şi prin minţile altora, chiar explicativ.

Dar cred că era mai nimerit să postezi aceste texte la proză, Suzana, deoarece grafica asta spune.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Suzana Deac]

poetica spatiului se vrea sa se transforme si sa sugereze verticalitatea existentei si moartea abrupta adiecenta

[Sude Emil Iulian]

poetica spaţiului, nu e un loc tainic, e citadin, e trecerea timpului cu linearitate şi fără, metamorfoză, unde se moare unde se trăieşte