Iubirea divină

[TOTH ARPAD]

           Iubirea divină

 

E clipa vieţii cea mai frumoasă

Ca din iubire dulce a gusta,

De te naşti sub o stea norocoasă,

Spre divin, viaţa de-a ţi-o ajusta.

 

Simţi beatitudinea divină,

Oceanul  iubirii te-a copleşit,

Iubeşti orice floare din grădină

De clipa prezentă fiind vrăjit.

 

Nu o poţi descrie în cuvinte...

Fericirea îţi inundă corpul,

Nu-ţi mai trebuie gânduri sau minte,

Spontan ţi-ai atins în viaţă scopul!

 

[TOTH ARPAD]

Mulţumesc pentru comentarii.

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Perseverență! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Figuri de stil

da Coza

[gina zaharia]

Și semnul meu,

[Sofia Sincă]

Când ritmul și rima merg ceva mai bine s-a sclintit compoziția. Așa cum a spus Ion da Coza, astfel de versuri s-au scris de multă vreme. Eu sunt destul de înaintată în vârstă și îmi amintesc că îmi spunea mama câte un astfel de catren drăgălaș. De atunci îl socoteam depășit, deși nu-i spuneam să n-0 rănesc.

Semn de trecere.

Sofy

[Ana Cîmpeanu]

Folosirea infinitivului in prima strofă este inabilă, patetismul textului mi se pare nepotrivit, are un aer desuet această poezie, remarc doar oceanul de fericire care vă inundă. În rest, cuvinte goale, eu cred că, în ciuda a ceea ce aţi spus în ultima strofă, avem nevoie şi de gânduri şi mai ales de minte.

[bolache alexandru]

E usor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune,/Insirând cuvinte goale/Ce din coada au sa sune...Dumneavoastră aveți ce spune... doar că alegeți o cale mult prea simplistă!