Cât valurile răbufnesc în stâncă...

[Valeria Merca]

sonet

Cât valurile răbufnesc  în stâncă

E semn că primenirea-i pe aproape,

Copii din flori se vor mai naște încă,

Pe moși găsi-va cine să-i îngroape.

 

A curs potop de lacrimi pe  morminte...

Sărmanul a  mâncat pe săturate;

Întorși cu fața de la cele sfinte,

Ne-mpotmolim răpuși de voluptate.

 

La ce folos mai scormonim prundișuri?

Luntrașul a pierit demult în ceață;

Rămânem absorbiți de  mărunțișuri,

Revendicând  o nouă dimineață.

 

Când frunza mai cerșește strop de verde

În zbor prelung, cocorul urma-și pierde.

 

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Dorina, pentru prezență și vibrație.

Prețuire!

[Valeria Merca]

Un comentariu minunat, cum n-am mai primit:). Mulțumesc mult, Ada.

Prețuire!

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Lisia! Mă bucură aprecierea venită din partea unei poete sensibile, cum ești tu!

Prețuire, draga mea!

[Pop Dorina]

Admirație.

[Ada Nemescu]

... cât suntem alintaţi de răsuflarea

unui sonet cu dulce gust amar,

ne-ndestulează doar metafora şi zarea

zâmbeşte sufletul! oare, tu ai... habar?

iar verdele ştiut umple cărarea

Valeria, magic transformi tristeţea în lumină... mulţumesc pentru sonet

[Vasilisia Lazăr]

Cât de frumos, Valeria! Și ce notă de tristețe i-ai dat! 

[Valeria Merca]

Drag da Coza, eu am înțeles ce-ați vrut să spuneți cu recomandări și cu aprecieri cu tot, dar mă întreb ce-au înțeles ceilalți cititori:))

[Valeria Merca]

Bucuroasă de prezență și vibrație, Camelia! Forma corectă găsi-se-va  am considerat că se subînțelege, utilizând-o riscam să fentez ritmul. Bună observația ta. Voi reflecta.

Îți mulțumesc.

[Valeria Merca]

Mă bucur mult de comentariul lăsat, mai ales când acesta vine din partea unui poet sensibil.

Vă mulțumesc,  dle, Tudor Cicu!

[Valeria Merca]

Ce frumos glăsuiești, Mihaela! M-aș bucura să fie precum îmi spui. Mi-ai dat curaj!:)

Îți mulțumesc, draga mea.