Poemul meu, poemul totuși
e o greșeală uneori
și e un alt desăvârșit
ce te învață ca să mori,
și e un lat necontenit
ce te obligă să suporți,
și e un lung spre infinit
ce te îndeamnă să mai poți,
și e un mult nemărginit
ce te alungă să reziști,
și e un greu nesăbuit
ce te ajută să exiști,
poemul meu, poemul totuși
e un dezastru tipărit.
Adaugă un comentariu
bun venit, Oana!
Nu chiar dezastru... aș spune eu :)) Dar destul de simplu. Însă și inocent...
ce te învață ca să mori, - corect, ce te învață să mori, desigur că lipsește o silabă, dar nu ca este rezolvarea.
Am citit cu plăcere și mai așteptăm alte postări.
La titlu, unde scrie titlu, se pune titlu. La poezia anterioară am corectat eu.
Sofi
Întâi am corectat și apoi am preluat titlul propus de autor! Sper să te obișnuiești cu postările! :)
Cred că titlul cel mai potrivit ar putea fi „Poemul meu... ”
Finalul acesta mă obligă să rezonez:
„poemul meu, poemul totuși
e un dezastru tipărit.”
Cu drag,
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE