În liniştea unui colţ de cer,

sentimentele se uniformizau

savurând plăcerea,  respirând.

Nemişcat

în noroiul întâlnirilor,

se pierdea în vise

susurul fântânilor

clădit în minte,

înduioşând stelele

sub cerul gol.

Puteai auzi frânturi

din capriciile întâmplării,

printre detalii

învăluite în liniştea

de iluzii

când fatalitatea o cerea,

în freamătul undelor

să amintesc

inimii… să bată.

Aruncând

priviri întrebătoare,

timpul

gusta netulburat

lumina

ce năvălea din plin

peste liniştea

nesfârşită.

Nepăsătoare,

cuvintele se revărsau

din lacrimi ascunse

ochilor minţii

cu o linişte lăuntrică…

clipei goale.

În scârţâitul paşilor

cu răsuflarea tăiată,

unduirile secundelor se târau

printre lacrimi, în licăririle

din geana de lumină,

cu vesel clipocit.

Privea … înainte.

Privea …

cufundat în gânduri,

golit de emoţii,

înăbuşind temerile

se prelingea

zumzăind umbra

cu mişcări şerpuite,

inundat de lumină.

În noaptea adâncă

se pierdea în visări

cuprins de o iluzie

de plăcere amestecată cu amar,

savurând îmblânzirea durerii

când gândurile-şi rumegau

cu o furie sălbatică

lumina ce se strecura,

scurgându-se pe la colţuri,

ţintuită cu privirea.

Cu zgomot înăbuşit,

valuri de capete

înnegrite de vreme,

arse de soare,

îşi plimbau privirea

peste liniştea plină.

Într-o solemnitate lugubră,

ochii păleau plângând sufocat

de un frison intens

în adânca tristeţe pare,

respingând, înfigând

degetele crispate a ţepenelor braţe.

Cuprins de o laşitate naturală

într-o revoltă resemnată,

cu o mişcare blândă,

retrăia senzaţiile

strop cu strop

al celor dintâi emoţii

când şuierând se legănau

într-un calm perfect.

Lacrimile tremurau… în privire.

Învârtindu-se la întâmplare,

ochii se mutau

printre ridurile feţei

într-o atitudine gânditoare

să-şi rumege furia

abisurilor fără sfârşit

cu o insistenţă tâmpă

în pulberea aurie

din lumina galbenă

ce încorda atenţia… plutind.

Dintr-un deplin dezmăţ

într-o vibraţie asurzitoare,

din clopotul ochilor coborâţi,

un sunet nervos răsuna vag

în spaţii cu aer proaspăt

pe drumuri deschise-n orizont,

nepăsător, calm… aţipea.

Când fruntea ardea

şi pleoapele înglodeau ochii

coborând într-o plecăciune,

se unduia neliniştit de tăcere

şi morfolea tremurând fermecat

într-o detaşare… permanentă.

Din brusca putrezire

a negrului gând,

fruntea acoperită

de picături reci,

cu buze fremătânde

şi pupile rătăcite,

un tremur prelung

din adânc… străbătu aerul.

Într-o reflecţie

linguşitoare,

se porni pe un râs

strident

la gândul neaşteptat,

din primejdiile nelămurite

lărgindu-se un orizont,

zornăindu-i

ceva vag şi sinistru

răsturnat,

când lacrimile

adumbreau ochii.

Ca un vârtej

într-o prăpastie

din adâncul sufletului,

cu fire inconstantă,

pierdut se lasă…

în pasiune.

O tânguire nedesluşită

într-o mişcare bruscă

rostogolindu-se spre tâmple,

se pierdea în vânt

în peisajul ameţitor

al aburului luminos

pe străduţe întunecate,

într-un strigăt sonor.

Vieţi îngrămădite

de suflul pasiunilor

pe nesfârşite întinderi,

adulmecau

tumultul zgomotului vag

când pietrele scrâşneau

sub torsul sunetului limpede

ce străbătea prin ceaţă,

lucind în apa ploii.