cocoșul ascuns în cântecul nopții

intră în timpanele tale asemeni unei săgeți,

arcașul cu pene harnic nu pregetă

să cheme zorile,

joacă ping-pong cu neuronii tăi,

aceștia se zbat

să găsească liniștea

precum peștii pe uscat se zbat după o gură de aer,

inima ta sedusă de armonia cerului

nu are pace,

cu pupilele dilatate sfarmi noaptea

ai în piept aerul aspru al dimineții

vrei să strângi în brațe…

trăim în țara falimentului mental

mai greu este astăzi să gândești

unchiul a murit într-o iarnă
precum o stea singuratica după o ardere îndelungată
prea devreme să-mi duc ideile la capăt,
îmi reținuse pauzele, asemeni unor lacrimi
în amiezi suspendate de gânduri
 nu putea să le rumege
ca o  pâine pe care o aducea zilnic
cu rata de la oraș,
se întorcea adesea să-și odihnească sufletul
în iarba unde urma să-și clădească din cuvinte
casa.

tractoriștii cu năduf strângeau în palme răsăritul

asemeni focului de la mormântul sfânt

ce nu arde,

scuipau pe nămolul ce le înghițea roțile,

își înghițeau țigările arse

să nu le curgă pe bărbi uitarea ca un scrum

și până nu-și frecau privirea

pe posterele cu actrițe apuse

nu-și puneau mâinile pe volanul

ce le frigea palmele,

-tui mama ei de viață mai spuneau ei

iubeau pământul, o iubire neîmpărtășită

era copilul lor pe care-l…

vise îmi scriu scenariu

o scena se deschide

poetului i-am văzut ochii,

încondeiați de emoție,

gânduri ce-i asaltau fruntea

asemenea unor râuri

cu maluri abrupte și piscuri înflorite

îi deschideau calea,

trona neliniștea

sinucigașelor sinapse

timpul aduna amintirea

cerului încărcat de singurătate,

el naviga printre stelele

cu priceperea minții,ca un sol al iubirii

sufletul-i străbătea o țară de dor

numită România

scufundat în eternitate ca…

ca o cămașă pătată găsită la ghena

de la marginea pădurii dintre cuvinte

sunt emoțiile gri, asemeni unor balene ucigașe

ce atentează la liniștea ta,

ascunse în submarinul dotat cu radare

din adâncimea apelor ce nu se mai leagă

nu lasă copilăriei bucuria,

fură din pomii nepolenizați amurgul,

fluturii albaștri însă se ascund în palmele tale,

să păstreze taina sărutului din primăvară.

Umbre cu cheia de gât vin

asemeni unor limbi de…

soldații de plumb
din sertarul bunicului
dorm prinși în seară
așteaptă probabil toamna
să le crească aripi
asemenea zeilor
din tabloul în care bunicul
îmi pune în brațe merele
și mă sărută pe frunte
cu tăcerea de argint

-Dacă ai fi zeu, uite ce ar trebui să faci,

auzi în somn vocea ivită din noapte.

Să joci jocul, nu ești însă singurul care câștigă!

Umpli tabla de joc

cu nume pentru fiecare zi

în care iubești un om,

el este omul creat de cuvintele tale.

Ai în grijă nevoile sale

pentru fiecare dintre ele

scrii câte un poem

cum ar fi , să iubească, să urască,

să se lepede de tristețe.

Jocul se reia zilnic cu alte chipuri

cei simpli câștigă…