Darie Giurgiu's Blog (347)

Scena

în rol ca într-un balans

picioarele urcă neliniștea pe tavanul zugrăvit

cu așteptare,

ochii aleargă în tinda cuprinsă de flacăra gândului,

cuvintele mă răscolesc

prezent măsor timpul ce-mi adună în inimă emoția,

obrajii se colorează precum palmele ce strâng frunzele diminetii,

cu nerăbdare

povestea de iubire se ivește din memoria incitată de joc,

secvențe răstignite în intersecții…

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la Ianuarie 14, 2020 la 8:30am — 2 Comentarii

suburbia aglomerată cu pașii celor ce se îndreaptă spre

centrul orașului să mănânce o pâine albă

sau cu semințe pe care le sparg în dinți

să scuipe adevărul în sus,

nu uită de privirile copiilor în așteptarea ploii

ce spală grăbită păcatele pe grumazul…

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la Ianuarie 8, 2020 la 11:30pm — 9 Comentarii

Iarna și tăcerea plânge

în iarna uscată, roadele revoluției în direct

sunt amare,

Dumnezeu tușește,

frigul face defrișări

în blocuri albastre precum gerul într-un

cimitir al eroilor

cu morți încleștați în coasta soarelui,

ei mai pot răscoli durerea

ca și cum ar cuvânta la pronaos

o liturghie scrisă cu sânge,

tăcerea îi duce pe un țărm depărtat,

din cuvinte nu le-a mai rămas nimic,

privirile li…

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la Ianuarie 7, 2020 la 8:30pm — 4 Comentarii

Adevărul în jocul Haosului

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la Ianuarie 6, 2020 la 10:30am — 3 Comentarii

îngerul

de la fereastra sa

îngerul cu aripa ruptă

privește frunzele toamnei,

vântul clădește…

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la Ianuarie 4, 2020 la 9:30am — 4 Comentarii

Revoluție

în iarna uscată precum roadele unei revoluții compromise

și Dumnezeu tușește,

frigul face defrișări

în blocuri albastre precum gerul…

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la Ianuarie 3, 2020 la 12:30pm — 7 Comentarii

Oul...

oul, foc si topire

într-o vară plină cu seva iubirii

asemeni unui gând răzvrătit

dă viață

cuvântului,

pe un cer nins cu litere

de pe retina albastră a nopții,

tu nu te grăbi, nu te grăbi

fiecare literă va trebui mai întâi

cucerită,

apoi cuvintele cucerite,

într-o veşnică topire din care se naşte poemul.

Adăugat de Darie Giurgiu la Ianuarie 2, 2020 la 9:38am — 5 Comentarii

Actorii...

actorii, cu dragoste

iau asupra lor inimile păsărilor

ce locuiesc în colivii spațioase

cu ele se joacă blând…

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la Decembrie 29, 2019 la 10:30pm — 4 Comentarii

Sardinia ---Impresii de la un Festival de teatru

1)Zborul o Ipostază

Cristian Ovidiu Dinica

ca într-o rată pe un drum de stele

aruncat în spatele Căii Lactee,

privesc în tăcere

scaunele acoperite de praf,

obloanele sunt pătate de ceața

ce mâzgălește hubloul cu litere

din iarna ce nu reușește să se nască

chiar și prin cezariană,

lacrimile mamei se confund cu sunetul

o amintire în care plâng

agresat de cenușiul nopții preapline,

jos orașe populate cu…

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la Decembrie 29, 2019 la 10:13am — 4 Comentarii

Răceala

viermele ce adânc sapă în trupul

ce mă ține prizonier

îmi trece prin fața ochilor

disprețuitor și rece,

îi întrec așteptarea tușind

cu patima unui fumător ratat,

tacticos mă desparte de el

revolta simțurilor amorțite de veghea

nopților…

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la Decembrie 23, 2019 la 9:50am — 2 Comentarii

noapte umedă

astă noapte s-au desfăcut pereții

ca într-un film

pășeam pe iarbă printre craniile

pădurii

oase albe asemeni

unor margini de toaletă

pe care așezat cu picioarele

ascultam tăcerea rece

simțeam spatele tremurând

până ce greierii s-au alarmat

de gestul meu de gardian

ritmic respiram în fumul unui vis destrămat

umbră
și glas

Adăugat de Darie Giurgiu la Octombrie 9, 2019 la 9:41pm — 6 Comentarii

sfârșit de vacanță

cocoșul ascuns în cântecul nopții

intră în timpanele tale asemeni unei săgeți,

arcașul cu pene harnic nu pregetă

să cheme zorile,

joacă ping-pong cu neuronii tăi,

aceștia se zbat

să găsească liniștea

precum peștii pe uscat se zbat după o gură de aer,

inima ta sedusă de armonia cerului

nu are pace,

cu pupilele dilatate sfarmi noaptea

ai în piept aerul aspru al dimineții

vrei să strângi în brațe…

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la Septembrie 2, 2019 la 12:00pm — 5 Comentarii

părinții

cu fiecare literă a numelui tău

ivit din carnea lor

părinții ades te chemă,

amintiri cucernice

atinse sunt de gânduri,

piscuri albe

în cerul așteptării

pielea lor zbârcită încă tremură,

ridicole par acum stelele arzând în van,

jocul memoriei pătrunde tot mai…

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la August 27, 2019 la 11:00pm — 4 Comentarii

Poemul

până la poartă

poți alerga sau sta

într-un picior pe marginea terasei cu flori,

o singură petală este suficientă

să-ți aduci aminte trupul său

așa cum lumina te-a ajutat să-l admiri cândva,

întotdeauna ai spus privirea ce alunecă

pe un corp de femeie nu-i…

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la August 19, 2019 la 1:30pm — 6 Comentarii

Sub geana timpului rebel

trăim în țara falimentului mental

mai greu este astăzi să gândești

decât să furi

ne mor copacii în gerul însingurării

râurile se desprind din matcă

să vadă ireconciliabil

că țara moare dar nu se predă

ne sunt copiii surghiuniți

de atentate morale

cu incisivă ură și diabolic gând

se închid biblioteci

conștiințe amorțite zac în praful câștigului rapid

din scaune ies nopți de…

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la August 11, 2019 la 11:30pm — 7 Comentarii

mama

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la August 1, 2019 la 11:00pm — 3 Comentarii

unchiul

unchiul a murit într-o iarnă
precum o stea singuratica după o ardere îndelungată
prea devreme să-mi duc ideile la capăt,
îmi reținuse pauzele, asemeni unor lacrimi
în amiezi suspendate de gânduri
nu putea să le rumege
ca o pâine pe care o aducea zilnic
cu rata de la oraș,
se întorcea adesea să-și odihnească sufletul
în iarba unde urma să-și clădească din cuvinte
casa.

Adăugat de Darie Giurgiu la Iulie 28, 2019 la 10:53am — 4 Comentarii

Relicve

Ca și cum cerului

nu i-au mai ajuns umbrele

țărmul a adunat în morminte timpul

schelete ale vremurilor

ce i-au pierdut,

de rang înalt

sau simpli meseni,

cu capul dezvelit…

Continuare

Adăugat de Darie Giurgiu la Iulie 8, 2019 la 10:46am — 3 Comentarii

Bărăgan 1980

tractoriștii cu năduf strângeau în palme răsăritul

asemeni focului de la mormântul sfânt

ce nu arde,

scuipau pe nămolul ce le înghițea roțile,

își înghițeau țigările arse

să nu le curgă pe bărbi uitarea ca un scrum

și până nu-și frecau privirea

pe posterele cu actrițe apuse

nu-și puneau mâinile pe volanul

ce le frigea palmele,

-tui mama ei de viață mai spuneau ei

iubeau pământul, o iubire neîmpărtășită

era copilul lor pe care-l…