E noapte străină, afară și-n tine,

luminile toate din cer au fugit

și-n liniștea aspră ce tâmpla o ține,

nori lacomi atacă un gând amuțit.

Nici ochiul din palmă nu vede mai bine -

tăcerea e oarbă de jur împrejur,

iar pagina zilei, cu semne aldine,

s-a-nchis într-un tom văduvit de contur.

Cu…

În urbea plictisită și toridă

s-a instalat, într-o anume vară, 

o inimă cochetă, dar candidă,

de domnișoară.

O vreme, nimeni n-a aflat vreo știre

de unde-a apărut și cine este,

deci toți s-au apucat cu zel să-nșire

câte-o poveste.

S-a spus, de pildă, că era din țara

de care auziseră cu…

A vrut și ea să o iubească un poet,

să fie-o muză fără mari pretenții,

s-audă iambii înșirându-se încet,

smulgând-o pentru-o vreme din convenții.

S-a tot închipuit omagiată-n rime

și, eventual, cu poza pe coperte,

născând pasiuni de mare adâncime

ca să-i fardeze nopțile inerte

cu gânduri de artist,…

În portul dintre Nord și Sud

s-a stins de mult un felinar,

o dată c-un deces absurd

al unui tânăr marinar

ce naviga bianual

pe ruta dintre Sud și Nord

și a decis, scurt și banal,

să facă un atac de cord.

Nu fiindcă s-ar fi plictisit

de viață și-ar fi vrut să moară,

ci pur și simplu…

La căpătâi de nou-născută

se-adună două ursitoare,

să-și spună darul fiecare.

Prima, în mantie de rouă,

șoptește către viața nouă :

„Să-ți fie pasul doar lumină,

să nu-ți rupi nicio rădăcină,

să-ți vină îngerii la geamuri,

să-ți curgă soare printre ramuri.”

A doua, vis de cer…

În ultima vreme

(cam de când a ieșit Iona din burta peștelui),

mamele Pământului s-au obișnuit

să nască Sisifi.

Unul după altul, împroșcați direct

pe câte-un deal.

Colțurile de stâncă le rănesc

ba un umăr, ba o ureche,

dar Sisifii de lut se vindecă 

și urcă mereu.

Mai deschid câte-un…

În casa mea s-a zăcut

de când mă știu.

Întâi au zăcut urechile, bolnave

de patriotismul cântecelor

din difuzoare.

Au urmat ochii, orbiți de aurul

din rafturile goale

și din salamurile cu soia.

Mâna dreaptă aproape s-a uscat

de-atâtea saluturi pionierești,

în timp ce brațul stâng…

Se spune

că doar în întuneric

n-avem umbră.

Eu cred

că doar în umbră

e întunericul din noi.

Se crede

că doar în stele

e lumina.

Eu știu

că doar lumină

e-n ochii de copil.

Se știe

că doar iubirea

învinge chiar și moartea.

Eu…

Sunt o căsuță de lemn,

pitită la poale de munte.

Am ferestre

(puțin aburite uneori), 

prin care se vede în mine.

Am și ușă,

(câteodată închisă),

prin care se poate intra,

 fără mari ocolișuri,

în sufletul meu.

Pe acoperișul verde

mi s-au așezat toate zăpezile, 

din care atârnă…

Se simte omul, Doamne, fără rădăcini,

când preaputerea Ta nu-l mai ajunge

și noaptea inimii-l străpunge

cu măști hidoase și cu spini.

Se simte omul, Doamne, mult prea mic,

din slava-Ți dacă nu se mai adapă

și dacă ochiul spre apus îi scapă,

unde-l pândește marele nimic.

Se simte omul,…

Pe-o margine de lume

stă un copil.

Cu ochii lui albaștri

se uită-n ochii albaștri 

ai cerului :

- De unde-ți vin norii, cerule ?

- Din celălalt capăt al lumii.

-Și Soarele de…