Era o după amiază splendidă de iulie, cu soare intens, domolit simțitor însă, de briza mării ce se unduia grațioasă sub cerul, de un albastru orbitor. Forfota pestriță ce curgea dinspre oraș către plaja fierbinte și albă, colora universul și ridica în văzduh vibrații pozitive. Însuflețirea ce lumina chipurile tuturor, creștea fierbințeala zilei, glasuri vesele se amestecau ca un cocteil intens și răcoritor, ce curgea generos în mințile relaxate. Vacanța se respira prin toți porii și litoralul exploda de viață și bucurie. 

   La umbra platanilor impunători ce umbreau parcul, erau presărate ingenios, bănci elegante ce îmbiau la un scurt popas trecătorii mai visători. O fântână arteziană hohotea sprințară între doi chiparoși, stropind provocator și șăgalnic însetații ce se aplecau adesea să o sărute. Un Cupidon pus pe șotii, scotea limba obraznic de pe soclul de marmură de unde veghea fântâna, speriind trecătorii cu arcul său gata de lansare pasiuni. Se pare că săgeata pregătită de ceva veacuri, străpunse încă o inimă din mulțimea ce rătăcea agale pe aleile umbrite, fără prea multă ceremonie și un minim de prudență. Fiul  acesta ușuratic al Afroditei, nu prea folosea bruma de creier cu care fusese înzestrat de zei și însângera inimi fără menajamente. 

   Pe o bancă ascunsă aproape complet privirilor indiscrete, Clara butona plictisită telefonul, ascunzându-și jenată un căscat uriaș. Se refugiase sub pletele protectoare ale salciei, ce suspina neconsolată în acel ungher umil al parcului, pentru a se răcori după orele fierbinți ale dimineții, petrecute pe plaja devenită un furnicar. I se făcu sete, dar privi fără chef ghidușiile deplasate ale năzdrăvanului cu arc, ce păzea fântâna. Își îndreptă năzuințele către barul de peste stradă, unde înghețata și granitele siciliane ofereau opțiuni mult mai rafinate și mai atrăgătoare înfierbântaților turiști. Cu cât amâna să-și ostoiască setea, cu atât aceasta se întețea. Decise să se descotorosească mai repede de intrușii ce o plictiseau pe chat și se deconectă fără menajamente de la internet, reducând cu un click, la tăcere toate zumzăielile ,,bondarilor” virtuali. Mulțumită, puse telefonul alături pe bancă și începu să scotocească neatentă prin geantă, în căutare de ceva mărunțiș, pentru o înghețată. 

   Deodată, pletele mătăsoase ale salciei se dădură deoparte supuse, sub degetele unui tânăr bărbat, ce căuta la rândul său, puțină intimitate. Clara absorbită de căutările ei, nu observase intruziunea individului surprins foarte plăcut la vederea ei.

   - Cioc-cioc! Deranjez, cumva? îndrăzni necunoscutul cu o sclipire amuzată în ochii negri ca păcatul. Tânăra tresări retrăgându-și instinctiv mâinile din labirinturile genții, în care nu găsea niciodată nimic cu ușurință, de parcă ar fi fost surprinsă la furat. Se simți iritată fără motiv la vederea chipului curios ce se ițea printre frunzele cenușii și fu cât pe ce să scape o replică usturătoare, de pe buzele strânse de spaimă. Prezența ce-i tulbura liniștea, nu era deloc dezagreabilă și încercă să ignore surâsul atrăgător ce sclipi pe chipul exotic, întunecat de bronzul verii, probabil. Pielea măslinie contrasta fascinant cu tricoul roșu, ce abia dacă reușea să-i cuprindă robustețea brațelor și a bustului bine clădit. Clara, după o scurtă trecere în revistă, recunoscu în trăsăturile lui, originile orientale din care se trăgea și se puse instinctiv în gardă. 

   - Nu, deloc, răspunse amabil. Tocmai plecam! Se ridică hotărâtă de pe bancă și cu un gest scurt de salut, se îndepărtă grăbită pe aleea umbrită, sub privirea dezolată a bărbatului, care nu înțelegea fuga ei ciudată. Dezamăgit și contrariat, ridică din umeri și se așeză resemnat pe banca devenită prea largă  și încercă să-și alunge iritarea ce puse stăpânire pe el. Femeile astea europene erau prea ciudate și de nestăpânit pentru gusturile celor din rasa lui. În Pakistan, țara de unde plecase de ani buni, lucrurile erau foarte diferite și femeile erau docile, supuse și deosebit de ușor de dominat. Dar lui nu-i plăceau lucrurile prea simple și căuta provocări printre frumusețile occidentului, pe care dorea să le supună prin metode elegante și cu ajutorul sharmului său de bărbat complet. Tocmai reușise să uite ofensa nemeritată pe care considera că o primise, când dădu cu ochii de telefonul Clarei, uitat pe bancă în graba cu care plecase, fugărită de cine știe ce neliniști. Un surâs malițios și satisfăcut lumină ochii întunecați și amuzat de șansa neașteptată, ridică telefonul cântărindu-l în palmă, ezitând dacă să-l deschidă sau nu. Cercetă prudent împrejurimile, asigurându-se că nu se apropia nimeni și atinse ecranul care se aprinse ascultător, dezvăluind privirilor lui curioase, un chip luminat de un zâmbet strălucitor, ce îi stinse maliția din ochi, într-o clipă.

   Contemplă îndelung imaginea acelei femei și în inima lui tentacule nevăzute invadară iremediabil tărâmul virgin. Cupidonul șiret lovise nemilos încă odată, impasibil la urmările acțiunilor sale iresponsabile. Hamid formă numărul lui cu telefonul Clarei și-l memoriză la contacte cu numele de ,,Fata Morgana”. Zâmbi amuzat de ideea sa și își luă libertatea să răsfoiască puțin prin viața frumoasei necunoscute, reprimându-și remușcările ce îi strângeau inima, învins de dorința de a o cunoaște mai bine. Crâmpeie de viață, oameni necunoscuți, dar care făceau parte din viața ei, locuri, gânduri, dorințe, preocupări, toate se dezvăluiau privirilor lui din ce în ce mai avide și mai posesive. Inconștient, căuta o persoană anume... Dar niciunul din acele chipuri nu păreau să dea impresia că ar exista un bărbat în viața ei. Cu cât explora, cu atât se simțea mai aproape, mai în drept să afle. 

   Absorbit complet în descoperirea lui, tresări violent când telefonul prinse a suna asurzitor și instinctiv îi sări din mâini, direct în tufișurile de oleandri, ce ascundea băncile din parc. Ca un infractor prins în flagrant, se evaporă speriat în labirintul verde, cu inima galopând nebunește în pieptul aprins de fiorul iubirii. Nu îndrăzni să se întoarcă la locul ,, infracțiunii”, dar strânse cu bucurie telefonul în care conserva numărul furat. Nu se îndoia că Fata Morgana își va recupera telefonul și când va prinde puțin curaj, o va suna. 

   Când Clara descoperi absența telefonului, o îngrijorare inexplicabilă o cuprinse și abandonă cupa de înghețata abia începută, sub privirea nedumerită a ospătarului, ce își bătuse destul de mult capul cu ea, până-i combinase gusturile preferate. ,,Ce ți-e cu femeile astea! bombăni el înciudat. Atâtea pretenții pe capul lor și când au ce vor, își pierd interesul!” Cu părere de rău aruncă bunătate de înghețată la gunoi, clătinând nemulțumit din cap. Clara făcu în fugă calea întoarsă către salcia plângătoare și constată cu dezolare dispariția telefonului și a intrusului. 

   ,,Știam eu că arabii ăștia sunt niște infractori! se lamentă ea, frângându-și mâinile de necaz. Își cumpărase telefonul acela cu mari sacrificii și renunțări și îi venea să urle de supărare că îl pierduse.

Se așeză brusc obosită, își prinse fruntea în palme și oftă din adâncul sufletului. Rămase așa minute în șir, reflectând la viața ei complicată. Trecutul său adunase prea mult balast și se lepădase de el scârbită, păstrând însă cu sfințenie persoane scumpe și amintiri prețioase, neîntinate de grotescul căsniciei ei eșuate. Acum își  reclădea piesă cu piesă noul puzzle al vieții, departe printre străini, chinuită de doruri adânci, ce-i brăzdau sufletul până la limitele suportabilului. Strângea din dinți privind doar cerul, niciodată pământul de sub tălpi pe care îl simțea însă, arzând-o profund. Fugea de iubire ca o osândită și nu-și mai dorea povara unei prezențe masculine în viața ei. Respingea cu oroare orice tentative de apropiere ale diverșilor indivizi ce se încrucișau prea des în calea ei și se complăcea într-o situație absurdă, de celibatară, dedicată complet muncii și familiei de peste mări și țări. Din căsnicia ei abjectă, se alesese cu doi luceferi ce străluceau pe cerul vieții ei zi și noapte. 

   La 36 de ani, era o femeie în plină ascensiune, pregătită să se confrunte cu destinul și să-l schimbe , la nevoie. Acum trăia singură într-un mic apartament la periferia orașului și era pusă pe fapte mari. În vacanțe își aducea copii lângă ea și se străduia să le ofere tot ce putea, pentru a compensa câtuși de puțin lipsa ei din lunile lungi de exil. Vara aceasta nu-i putuse aduce din cauza examenelor, pe care le aveau de susținut și astfel hoinărea ca un suflet damnat printre șuvoaiele de turiști ce o făceau să nu se mai simtă așa străină și singură. Munca o răsplătea și o motiva să nu se abată de la țelurile ei și astfel o surprinse întâmplarea din acea zi. 

   Un zgomot infernal de tobe sparte, o propulsă la un metru în aer, smulgându-i un strigăt gâtuit de surpriză și spaimă. Se orientă cu atenție, recunoscând dezmeticită clopoțelul familiar al telefonului , pe care îl reglase la volum maxim înainte de culcare, ca să fie sigură că se trezește la ora prestabilită. Plină de bucurie, se aplecă printre tufișurile de oleandri și culese obiectul ce speriase și micile șopârle inofensive, care ațipiseră sub frunzele uscate. Din impuls răspunse la apelul necunoscut, ce-i incendia telefonul cu insistențele sale, dar de partea cealaltă nu auzi nimic. Fără să dea prea multă importanță, închise bucuroasă nevoie mare, că își recuperase jucăria preferată și se îndepărtă bine dispusă. Se întoarse pe plajă unde își lăsase înainte de prânz, umbrela de plajă și prosopul și se întinse suspinând încântată, pe nisipul fierbinte. Nu observă nici o clipă ochii de șoim ce o vegheau de la câțiva metri distanță, de sub o umbrelă de stuf, de pe plaja privată a stabilimentului vecin. Își petrecu ziua cum nu se putea mai plăcut, vorbi la telefon cu sora ei, se întâlni în valuri cu două cunoștințe feminine și se bălăciră îndelung, legănate de apele răcoroase ale mării, apoi din nou soare și plajă, visând fericită la  viitorul ale cărui orizonturi păreau că se limpeziseră considerabil în ultimii ani. 

   Când soarele își ascunse cu grijă ultimele raze în tolba de foc, plaja se eliberă treptat, lăsând loc pescărușilor să adune resturile uitate pe ici pe colo, de mulțimea neglijentă. Clara poposi la restaurantul din vecinătatea plajei libere și își comandă o pizza cu roșii, mozzarella și busuioc. Era tot ce dorea pentru cină în seara aceea și tocmai se ocupa de ea cu simț de răspundere, când auzi în spatele său o voce străină:

   - Poftă bună, doamnă! E liber scaunul acela? Toate mesele sunt ocupate. Dacă nu deranjez... 

   - Deranjați! izbucni fără motiv, Clara fără să se întoarcă. Brusc sângele îi urcă la cap, enervându-se peste măsură. Și nu, nu e liber scaunul acesta! Câțiva clienți se uitară la ea mirați de izbucnirea ei. Dar îi ignoră, continuând să mestece fără poftă, de acum. 

   - Din nou dumneata? exclamă ea când dădu cu ochii de ,,șeicul arab” care îi tulburase deja liniștea în ziua aceea. Cum a ajuns telefonul meu în tufișuri? Nu-și explica nici ea agresiunea ciudată ce o simțea față de omul acela. Dar îi venea pur și simplu, să-l ia la palme.

   - Nu am nici cea mai mică idee! minți el speriat de-a binelea. Nici nu m-am așezat pe banca aceea, văzând efectul dezastruos pe care l-a produs apariția mea! Și acum tot din pură întâmplare am nimerit peste dumneata. Parcă e un făcut! Nu îi venea să creadă că mințea ca un imbecil, că se simțea atât de intimidat și de umil în fața unei femei. 

   - Îmi cer scuze pentru atitudinea mea! își retrase ea unghiile ceva mai îmbunată. Puteți să vă așezați alături. Nu știu ce m-a apucat! Vi se răcește pizza.

   - Mulțumesc, dar sunteți sigură? Poate ar fi mai bine să aștept să se elibereze altă masă!

   - Nu va fi nici o problemă! insistă Clara. Oricum, eu aproape am terminat!

   Hamid se așeză precaut. Nu-i mai ardea de mâncare, dar nu știa cum să iasă din situația aia penibilă. Tensiunea între ei devenise aproape palpabilă. O privea pe furiș, înghițind cu efort câte o bucată de pizza aproape nemestecată. Clara nu ridica ochii din farfurie ca să nu i se vadă lacrimile de frustrare și rușine ce îi umezeau ochii. ,,Ce-oi fi având cu el?! se tot întreba ea nedumerită. Chiar sunt o rasistă? De unde aversiunea asta a mea pentru musulmanii ăștia? Cred că am citit prea multe prostii  despre rasa asta și mi-am făcut o idee eronată, fără să judec cu capul meu!”

   ,, Ce-o fi având cu mine? se dădea de ceasul morții, Hamid. M-am îndrăgostit oare, de o astfel de femeie? Cum de mai sunt aici, după felul în care m-a tratat? Dacă te-ar vedea ai tăi, idiotule! Un bărbat musulman, să tolereze asemenea ofense  mortale!...” Dar privirea se furișa vinovată către femeia impasibilă, ce își consuma nestingherită pizza, de parcă aceea ar fi fost cea mai importantă preocupare din viața ei. Ceva, asemănător cu obsesia se furișa ca o otravă în sufletul lui, răscolindu-i simțurile, tulburându-i rațiunea și echilibrul. Își storcea într-una creierul să găsească o frază potrivită pentru a redeschide discuția fără riscul de a o irita din nou. Clara era conștientă de privirile lui furișe, dar nu voia în ruptul capului să le susțină sau să le încurajeze. 

   Stomacul refuză categoric să mai primească hrana impusă și se închise hotărât. Stresată la maxim, ea se ridică fără nici o explicație și dispăru la baie, unde zăbovi câteva minute sprijinită de chiuvetă, privindu-se foarte tulburată în oglindă. Simțea o neliniște inexplicabilă. Îți răcori fruntea cu apă rece, trase aer adânc în piept, își compuse o expresie relaxată și se duse personal să achite contul la bar. Cu coada ochiului observă că masa de unde plecase era liberă, deși pizza lui era aproape neatinsă. Ceva mai liniștită, Clara plecă acasă în seara aceea, lăsând în urmă confuzie, mânie și o iubire bolnavă, bolnavă. Eros lovise din nou cu coada săgeții.

           Va urma.

   

   

Vizualizări: 138

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Are parfum povestea ta, iar descrierile sunt încântătoare! :)

Multumesc Corina pentru ca esti mereu prezenta si ai intotdeauna un sfat sau o apreciere pentru neinsemnatele mele ganduri! Cu mare drag!

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

 Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Ada Nemescu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Nu mă mai naște, mamă! a utilizatorului Mihaela Suciu
cu 50 minute în urmă
Lui Ada Nemescu i-a plăcut discuţia Nu mă mai naște, mamă! a lui Mihaela Suciu
cu 54 minute în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Aripi vă crească pân' la cer! a lui Gabriel Cristea
cu 2 ore în urmă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Corăbii de hârtie a utilizatorului Ada Nemescu
cu 3 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Corăbii de hârtie a utilizatorului Ada Nemescu
cu 3 ore în urmă
ELENA AGIU-NEACSU a postat o stare
"Mulţumesc!"
cu 3 ore în urmă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Corăbii de hârtie a utilizatorului Ada Nemescu
cu 4 ore în urmă
Postări de log efectuate de Ada Nemescu
cu 5 ore în urmă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Corăbii de hârtie a utilizatorului Ada Nemescu
cu 5 ore în urmă
Postare de log efectuată de Djamal mahmoud
cu 5 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Fata Morgana (prima scrisoare) a utilizatorului Cristian Je
cu 6 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog să asculți cum răsare soarele a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 6 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Corăbii de hârtie a utilizatorului Ada Nemescu
cu 6 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Viitorul ca hiatironie a utilizatorului Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Bărăgan 1980 a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 7 ore în urmă
DARIUS NOIEMBRIE este acum membru al ÎNSEMNE CULTURALE
cu 7 ore în urmă
Cristian Je a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Plecăciuni a utilizatorului Cristian Je
cu 12 ore în urmă
Cristian Je a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Plecăciuni a utilizatorului Cristian Je
cu 12 ore în urmă
Postare de log efectuată de Cristian Je
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog sura 6 a lui Djamal mahmoud
cu 15 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor