Oglinda lunii stăruie pe ape,

Răzbat din cer cântări sfâşietoare;

- E ceas de adorată sărbătoare -

Răsun-un bucium lin, tot mai aproape.

Închide codru' ostenite…

Eminescu s-ar întoarce

România însă nu-i

stau la vamă nişte Parce

sare lira brusc din cui…

la început

a fost mirarea…

o,

senina, rotunda

inocenta crăiasă

din turnul-alfabetar

a,

înțelegerea

a venit mult mai târziu

rănită-n lungi…

Dacă el nu ar fi existat,…

Mai ții minte când gustam feliile de clipă?

Le țineam deasupra…

Printre nuferi și stele cetăți am clădit,

eram sete de doi

și rugă eram

pe-un ocean infinit,

te strigam de pe țărmuri cu nume de foc,

cine oare mai…

noaptea și-a așternut plapuma

peste văile munților

doar câte un opaiț

mai luminează cerul…

mi-aduc aminte că pe vremuri

privirea mea se tăia în tot ce atingea 

și sângera

puțin câte puțin roșul mi s-a scurs…

de câte ori am atins piscuri boreale

se pornea refluxul zăream răvașele mării

poate altfel decât mi le imaginasem din rogvaivul inimii

atunci am știut

că mă pot rezema…

dacă o să privești cu atenție 

vei vedea un acoperiș roșu

ce răsare din cumpăna dealurilor

acolo 

locuiește o…

am imaginație bolnavă

nu mă întreba nimic

nu-i zâmbi animalului din mine

o să-ți muște din inimă 

ca dintr-o mână…

neanunțată

înainte de Crăciun

nu are telefon

și nici o conexiune la net

n-o mai văzusem

de la ultima renaștere

a tatălui

dar e la fel de tânără

poartă…

Tot mai plin este minciogul;

Viu puhoi, duhori de sânge,

Plevușca sare năvodul,

Valuri seci mugesc, nătânge.

Sub coasta de carne suptă,

Crocodilii sapă…

îmi torn glasul 

în privirea femeii

îndrăgostită de mine

până aproape se umple

până aproape dispar 

ea-mi surâde și zice: mai…

Se tânguie natura cu glasu-i enigmatic

Și deapănă, confuză, apusuri primitive,

În filele-i de gheață – atavice misive;

Își toarce anotimpul fuiorul său, apatic,

Pe buza…