Cândva era în elementul ei.

Toate-i mergeau ca pe roate.

Răsăritul o îmblânzea, trimițându-i raze la picioare,

în chip de resemnare.

Mai apoi, diminețile se furișau,…

ții minte toate cărțile poștale

cu timbre imprimate

tot…

De ce să fiu o lacrimă ce ţipă

În buzunarul vântului hoinar,

Când pot să prind azurul de-o aripă

Şi să-l dezbrac de crudul avatar?

De ce să fiu o frunză care…

Nu ți-am mai scris de mult, Ana,

dar amintirile tale au cucerit ruinele farului din Alexandria

și încă mai sărută țărmurile pe care ai pășit

ca o regină!

Te știam…

N-o să-ți mai cânt, iubirea mea bolnavă.

Am să te-nchid cu iarna-ntr-o octavă,

Și-oi pune paznic omul de zăpadă.

Cu siguranță el o să mă creadă

Că ți-am cântat…

Se răsucește-n mormânt

Decembrie Însângerat

Timișoara colindă

Cu pași de somnabul

mutilat

steaua unui crăciun scăpătat

pe tropicul racului

la Curtea Veche…

Miss Aysun, de iarbă crudă,

Din fibră verde de smochin,

De ce întinzi pe…

DON QUIJOTE

sunt un don quijote modern,

mă iau la trântă cu toate himerele,

caut un…

La colțul casei noastre pândea luna.

Atât îmi amintesc din povestea pe care mi-o spunea, cândva,

mama;

are un brâu care înconjură satul și îl termină la noi.

Ascultam…

(pamflet)

fantome de hârtie arau câmpul, pe dos.

oi – negre altădată – vopsite…

când ai venit locuiam în amurg

visele tremurau în oglindă

precum pagodele răsturnate

în privirea lacului

prieten de nădejde

în nopţile cu lună gravă

îmi era…

e frig în orașul în care ne-am iubit cândva

șobolanii au ros izolația termică a peretelui dintre noi

și acum îți simt răceala

e un ger de crapă pietrele pe care ne-am scris cândva…

Îngerii nu sunt blonzi,

cu fețe de copil bosumflat,

când dimineața vine prea devreme...

Eu, copilul sorții,…

Nu cred să fi dormit în noaptea aceea.

Am zărit-o devreme,

își încheiase șiretul de zori și pornise departe.…

Ningea în decembrie

În lume nu încap două lucruri egale

Doar poetul…

(parodie după „De-abia plecaseși” de Tudor Arghezi)*

Vorbea întruna. Eu îl rugam să…

îmi dau cu brumă pe cămașe,

pe pantalonii cu vipușcă,

și văd prin marile orașe,

aliniați, castani…

E toamnă...În Copoul cel trist, însingurat…

o pasăre este mimosa,

în mantie  roșie,

cu ciocul curbat,

curat…

între două şoapte

ai îngrămădit cerul

şi ofrandă

mi l-ai pus pe cale

să nu mai stai

între cer şi pământ

mi-ai spus

două stele precupeţe…

vă iubesc, în albaneză,

sunt un flutur fabulist,

un in-frez ce-a-luat-o-n freză,

vă iubesc, senzualist!...

toată viața, pe-o…