Vasilisiei Lazăr (da Coza), garantul trecutului meu livresc

Peste lume aripi zboară,

Noi…

pentru cine nu ştie

vara aceasta-i un fluture pribeag

o altă poveste îi începe lecţia de citire

aşezând palma

peste clipa sortită să păstreze…

nici de autoritate nici de publicitate

de pe aceastã platformã pot sã-mi strig durerea

cu desãvârşire fãrã strop de îndoialã

ca pe o imensã bucurie…

mi-ar trebui un colaj cu tine

de când împărțeai lebede vânătorilor fără leacuri

încheiai nasturii piscurilor gemene

ori îți lăsai autograful în cartea de visuri a…

În zarea ce-mbracă o lacrimă-n ceară,

Când bolta priveşte încet înapoi,

Mesteacănul ninge în ploaia de seară

Fărâma din noi.

Iar timpul se-ascunde, se pierde…

prin tine mi-am lăsat o dâră de mine

încet sigilează golul pe margini 

până când zgomotul este redus la tăcere

nimicul are tălpile aspre și murdare de întuneric

doare…

şi lutul se îngraşă

cu nedestăinuirile noastre

epitete apun între pârguri

refluxurile cărnii

ni se amestecă în

sângerările trecerii

înfăşuraţi în ecoul…

bazinul e plin ochi

lăuntrul se împrăștie miriapodic

pereții se dizolvă încet și sigur

ceasornicul ticăie în sens invers

e un soi de liniște croită dintr-un repaos…

Pe unii îi vezi că scriu cu sânge…

Cu sângele lor, fireşte. Alţii

Utilizează…

Ne răsucim surâsul şi născocim iertare, …

când mă fac mare as vrea…

și…

atunci

ai stropit cu zer de păpădie

la rădăcină

veșmântul  corodat

al  amăgirii

pritocită iubirea

avea aromă de marinar

navigând de un…

de unde vine tremurul acela nostalgic și de ce un alai de furnici trec pe cer

de la dreapta la stânga

carul meu e în sufletul lor se poate să-l fure pentru un gram de…

când se va…

îmi pun sufletul sub lupă

unii spun că e verde -

fir de iarbă încolțind a bunătate

când stropul de rouă se scurge jucăuș din ochi de cer…

nu nu sunt eu e strigătul unui răsărit pe țărmul pustiu

un crez uriaș străpunge marea ici-colo îngenunchează în petice de tine

mă ridic pe vârfuri părul mi-e plin de săgeți…

sunt lipsuri…