Curge

cântecul

mamei

ca printre cetini

apele lunii.

 

Culcat în leagăn,

pruncul a-nchis

pleoapele.

 

Lăstunii,

din mugurii…

are graniţe bizare

de-a lungul buzelor

coboară pe coapsa stângă abrupt

continuă şerpuit pe lângă sâni

unde vameşi  erecţi

verifică vizele de…

Azi plouă iar, sau poate ochii mei…

mă dezleg de dureri

mă dezleg de frică

stau în mijlocul minții mele

dar nu sunt mintea mea

nici gândurile mele Doamne

nu…

Vecin cu veacul și cu fagul,

stâlpul acesta de altar,

anul trecut a fost stejar.

Dulgherul

i-a descântat cu dalta și briceagul

numai șoptiri ce le-nflorește cerul,…

trupul tău m-a învățat să pictez tablouri ciudate

linii abstracte

hieroglife și…

Câteodată,

precum ochii tăi,

inima se limpezește,

că poți vedea dincolo de gând,

până în Dumnezeu.





Peste gardul școlii Lui

se aud

clopoțeii…

șchiopătez  până la chiuvetă

nu am nimic la picior

nici în inima goală

doar o nălucă albastră

în gât

piaf stă fără…

pelerină a uitării

mai grea decât toate cuvintele tale

 rostite sau nu

e anotimpul apocalipsei

iubito

suflete nu mai sunt nicăieri de…

unii smulg din ei

câteva sentimente

le numără degete

să fie neaparat zece

şi să fie toamnă

să fie inspita unui mâine

pentru toată…

Te văd trecând, măicuță, printre nori,

Iar chipul tău, icoană pe ninsori,

Adună stele. Toate-ncept să cadă

Și fac un cer de urme pe zăpadă.…

era încă lumină

când i s-au închis

ochii

l-au acoperit

și întunericul s-a lăsat

peste lume

la puțin timp a coborât

noaptea…

Mi-e toamna sângerie şi visele-s uscate

Închid în mine macii ce n-au ştiut să cânte

Pictez  zăvoare grele la porți neferecate

Să nu mi-i fure vântul, rog ploaia să-mi descânte…

Fisura din cafeaua cu lapte

Doar liniștea-și hrănește ființa 

În aburii unei noi dimineți,

Eu, zvârcolindu-mă, am…

s-a lăsat întunericul pe tabla de șah

jocul cu lebede pare desprins din ghergheful soarelui

voi învăța să-mi strâng nopțile într-o fântână

să le…

nu e prezent prezentul meu

e în clemenţă o eroare

nubil cuvântul de onoare

mimând culori de curcubeu

mătasea firii e prea moale

erorile ce-o văd,…

când zeii mei se strâng în oase

şi drumul este-atât de larg

încât

văd ierburile arse

şi demonii privirii snobi transpiră-n sadice…

nimic nu se vibrează în pătrare

se sting luminile în tine nu-ți mai poți afișa în…

Îţi spun adio de pe acum

cât vara mai atârnă în fâşii prin pruni

şi copiii încă-s uzi de scalda-n râu

iar verdele nu a ruginit la mine-n trup

Îţi spun adio cum aş putea face…

Când te-am întâlnit,

trecusem pragul…