Îmi spune inima de cerul

Ce vine alb peste pământ

Că în poem mă leagă gerul

De alb -angelicul cuvânt

Îmi spune valea ca şi dealul

De lin-argintul unui…

Există legi care ucid cuvântul,

sunt cimitire unde morţii plâng,

cutremure ce scutură pământul

şi flori ce-n frumuseţea lor se frâng.

Sunt…

Mă pierd între tine şi soare

cu viaţa, cu clipa,cu visul

şi roua cuvintelor doare

când sapă în litere scrisul.

Învăţ să-ţi iubesc armonia

păstrată în gesturi…

M-apropii de umbră şi plâng

cocorii se pierd printre zări,

frânghii de lumină se strâng

în noaptea atâtor uitări.

Se-mpiedică luna de-o stâncă

şi-n valuri…

Mă întreb cât de multe am împărţit între noi,

rămân dezamăgit câteodată că, parte

din ele au avut disproporţii, nu le enumăr

las viaţa să-şi ducă răzbunarea până la capăt,

iubirea…

găsi-te-voi tihnă

am să-ţi port conturul…

1. călătoresc puțin din puțin mă hrănesc uneori mi-e de ajuns să zâmbești e ca și cum aș…

om de zăpadă stuchit de căldură și praf…

dacă treceai printre nisipuri te alegeai cu o mască măcar

ai ales grădinile suspendate…

Amelly are ochi de piatră

nu e statuie

dar primeşte în faţă afurisenia vântului



la ea iernile au parfum de veşnicie

şi gust de moarte împăturită

ca o scrisoare…

pe umeri apasă orizontul

înnegurat

zâmbetul nu e decat ţărână pe buzele îngheţate

pe marginea cerului se scaldă chipuri într-o amintire

rămasă…

piatra

chip dezgolit de mângâieri

alunecă prin transparenţe avide

număratori 

se prind în hora picăturilor

legate

la stâlpul…

cine ești de-mi ascuți gândurile

schițând apoi cu mine iarna

s-a depus în târziul zilei gheața

peste ochii noștri

cum aș vrea să fiu o radieră

să (mă) șterg din…

Pală de vânt. 

Peste mâinile bunicului

ultima ninsoare 

așterne nemurirea.



Călcâiul îngroapă-n…

m-ai legat la ochi să ghicesc tranșeele dragostei

(oare există întuneric pentru așa ceva?)

am găsit repede colțul  în care soarele își despărțea razele secetoase

de restul…

 Nu vrei să cerni tăcerea ninsorilor din plângeri

 Și-nstrăinări absurde să le rostești sfârșitul?

 Doi oameni de zăpadă printre nămeți și-nfrângeri

 Am devenit, iubite!…

Vino iubite la amiezi

Să colindăm pe…

să te pot atașa

lacrimii pe care iarna

o preschimbă în fulg

rătăcit spre pământul

ce soarbe

poate puțin

prea puțin pentru istovirea unei…

în cutia viorii

două păsări de hârtie

albe

cum zilele în care mă strigai…

Poți să mă îngropi într-o îmbrățișare

să nu mai știu 

unde încep diminețile

să fie o noapte peste toate gândurile

vorbește-mi despre oamenii

care cresc în…

de splendoarea ierbii

de mersul stângaci al melcului de grădină

de frunza ce-și decupa aer

să respire pasărea rătăcită prin verdele

singurului…