renasc
iubito
chiar acum sunt pălmuit
pentru primele lacrimi
pe aici se bucură toți
iar eu nu-nțeleg
de ce râd ei
când un suflet coboară
în suferinţă
mi-e milă
de această mamă
care-și leagă fericirea de mine
de sânii
pe care-i voi vlăgui
încercând să mă fac om
de bucuria tipului
care se crede tată
în așteptarea beției
promise şomerilor
din cartier
sunt atât de inocenți
draga mea
în necredințele lor
încât viața li se pare a fi un tren
cu gări desenate
de Dumnezeu
renasc iarăși iubito
niciodată nu voi renunța
să te caut
ori de câte ori
eternitatea îmi va da un bilet de voie
încă nu știu
dacă și tu ai revenit
sau mă aștepți deja
pe aceeași plajă
ca acum o mie de ani
ca acum o sută
dar dorul de tine
dorul de noi
te va regăsi oricum
ori de câte ori vom muri
neîmpliniți
uite
renasc iubito
chiar acum sunt pălmuit
pentru primele lacrimi
Adaugă un comentariu
stima, domnule da Coza!
Iubire dureroasă...
Excelentă poezia!
da Coza
multumesc
Iubirea eternă... De când lumea și în toate limbile iubirea este aceeași. Emoții ancestrale, declamații vibrante în numele iubirii formează efectele acestui poem.
Admirație pentru construcția lui, originală!
Sofy
Eternitatea dă bilet de voie când este vorba despre dragoste sau cel puţin aşa sper şi eu.
Frumos, am citit cu plăcere...
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE