Sonetul toamnei Sonetul Doamnei
Iordachescu Dragos Nicolae Ionel Mony Constantin
Lividul nimb te-aduce pe o toamnă, Un zvon perfid mi te aduce doamnă
Un vis grăbit al nopţilor cu lună, Când singur stau în nopţile cu lună
Din părul tău, vântoasele cunună Cercând să scriu un vers, dar nicio rună
În ruginiul frunzei, tristă doamnă. Pe foaia mea nicicum nu se înseamnă
Fatidic, norii-n picuri se adună, Fatidic văd cum la TV se adună,
Mă cheamă iar, mă dăinuie, mă-nseamnă; Experţi care insidios mă-ndeamnă
Ce amintiri nestinse mă îndeamnă Cum să votez corect în astă toamnă
Să-ţi desenez atoluri cu o rună... Pe tine candidata cea mai bună.
Visez în gri, culorile-s de-aramă, Un marinar şi-o blondă, ce eresuri!
Un cântec vechi se macină în sensuri, Simt universul cum mi se destramă
Te risipeşte crângul, ca o dramă, Trăiesc o lume fără înţelesuri
În universe-mi… luturi… ne-nţelesuri Decât să mai parcurgem înc-o dramă
E prea târziu şi totul se destramă Un alt mandat, iar măcinat de stresuri
Diluvii curg din înstelări, eresuri Mai bine mă înec în vin... la cramă.
Adaugă un comentariu
Dincolo de parodie şi de comicul surprins în versuri, un adevăr bine remarcat de dumneavoastră, domnule Ionel Mony!
Felicitări pentru acest text! Mie mi-a plăcut!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE