Să ascultăm cântecul din adâncuri

[Irina Lucia Mihalca]

Să ascultăm cântecul din adâncuri

                      Luţziafiru di dzuâ şhi'di noapti,
                      un primitu eshţzâ cu pirpirunji aroşhii,
                      şhi njirli, şhi limunii, şhi pirâ, tuti di anvârliga! *

Somnul minţii nu are un scop,
Un zbor peste apele-oglindite de stele,
O mare cu valurile care
se sparg de ţărmul sufletelor noastre,
Un foc biruit de apă,
O uimitoare clipă de iubire!
Acolo unde cade o stea ies toţi
să se hrănească.
Toate păsările cântă în limba lor,
chiar dacă nu toţi au ureche muzicală.
Nu s-au trezit, încă, cei ce trebuie
să simtă frumuseţea acestui timp!

Momentul impactului particulelor
ce se izbesc între ele,
momentul care le va schimba destinul
pentru totdeauna. O clipă, doar!

Fac dragoste literele-ntre ele,
unite sunt în fire de borangic.
Ca să simţi gustul apei trebuie să cauţi
picătura în secetă. Se poate
şi cu emoţie, doar, să arzi şi să trăieşti!

Tu, dansator al soarelui, oscilezi
ca un ac de busolă între nord şi sud,
între est şi vest! Cheia e-n tine!
Cred că abia acum ai realizat
ce-nseamnă sacrificiul
pornit pentru sufletul din oglinda ta.

Caută răspunsul în globul de cristal,
reflectaţi suntem în oglinda lăuntrică!
Părea un fluviu ce nicicum
nu poate fi trecut înot.
Mă aşteptai la mal cu focul aprins
să-mi usuci hainele. Asta eşti tu!

Am cucerit priveliştea ta, mulţi maci pe acolo,
mult dor de libertate de exprimare.
Aşa am văzut! Îmi place ce-am găsit:
o gazdă bună, cu ceaiul fierbinte pe masă,
dispusă să se uite fix în ochii oaspetelui ei.

- Vino şi stai lângă mine, iubitule,
Să ascultăm cântecul din adâncuri,
murmurat cu ochii-nchisi!
Vioara mea, vioară care vibrează cu mine,
altfel, o piesă doar, fără maestru!
Vioara prin care ţi-ai cântat balada durerilor,
O magică iluzie este viaţa!

Dacă n-ar fi atinsă nu ar cânta,
aşa cum, nici fulgerul ce-atinge marea
nu ar face perla un timp.
E fericire-atinsă cu vârful degetelor,
un gust şi un miros inconfundabil!

Fără a mai căuta în afară,
ziua de mâine tot va veni.
Pătrunzi adânc în lumina zâmbetului,
înţelegându-te, crescând în propria fiinţă,
Acela eşti tu, cu-adevărat, în rest,
totul se schimbă!
Nu orice vioară cântă după cum
simte sufletul, ţi s-a întâmplat ţie!

Oamenii se deosebesc
prin cuvintele rostite, doar faptele ne fac eroi.
Dacă trasez mediana văd excelenţa,
sublimul simţirii naşte viaţa sau zeii.
Tu yilii nâ mutrimu t'as nâ videmu fârâ di câsuri...**

Cât de departe eşti de tine, când uiţi
sămânţa de lumină sădită
ce-aşteaptă să-ncolţească, să crească, să-nflorească!
__________________________________
                       Luceafăr de ziuă şi de noapte,
                       o poveste eşti cu maci roşii,
                       şi-albaştri, şi galbeni, şi flacăra dinprejur! *
                      În oglindă ne privim pentru-a ne vedea fără de greşeli...**
                      (traducere din armână)

https://www.youtube.com/watch?v=BM3OCsgE_1Q

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Lisia draga.

O zi minunata!

[Vasilisia Lazăr]

Irina, în poemul tău „fac dragoste literele-ntre ele, unite sunt în fire de borangic.”

Admirația mea,

[Irina Lucia Mihalca]

:)

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, George, pentru lectura si impresii.

O zi minunata!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, da Coza, pentru observatie si lectura.

Cu pretuire!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Augusta, pentru popas si aprecieri.

Cu drag!

[Ion Lazăr da Coza]

mâl > mal

Ca întotdeauna, am citit cu plăcere.

da Coza

[Chris]

Foarte frumos! :))

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Sofy, pentru popas, lectura si impresii.

Cu gratitudine,

Irinahttp://www.youtube.com/watch?v=2r9d9c9GOcg&list=PLF3A3AFEC45BE7B7D

[Sofia Sincă]

Foarte frumos poemul, sublim chiar. Însă conţine două părţi, distincte. Îmi place mult primul, până la, ''- Vino şi stai lângă mine, iubitule,''. Mi se pare că ai destrămat farmecul cosmic, i-ai rupt vraja cu cele pământeşti. Eu l-aş fi lăsat până acolo, plus ultima strofă, respectiv prima în armână.

Sunt atât de frumoase acele strofe cuprinse de vrajă, acele imaginaţii... un pastel cosmic într-o atmosferă intimă sub stele căzătoare din care se hrănesc toate vieţuitoarele.

Oricum am citit cu deosebită plăcere, Sofy!