Rondel autodenunţ

[Ionel Mony Constantin]

In puşcăria mea interioară

In care voi m-aţi condamnat să tac

Strivind în dinţi cuvinte de ocară

Eu am rămas de adevăr sărac

C-un fals entuziasm pe dinafară

Am stat inchis la margine de veac

In puşcăria mea interioară

In care voi m-aţi condamnat să tac

Azi mă acuz că am lăsat să moară

Ideile ce nu v-au fost pe plac

Din tinereţea mea protestatară

Pe care aţi zăvorât-o sub capac

In puşcăria mea interioară.

[Ionel Mony Constantin]

 Va mulţumesc in mod special, doamna Melania.

Am postat comentul dvs, ca text independent pe Cititor de proza la grupul de Literatura si educaţie patriotică.

[Gabriela Grădinariu]

Fiecare ne-am condamnat! Să nu dăm vina pe alţii . Drept dovadă  , azi când putem face ceva , ne lamentăm şi-atât. Toată preţuirea!

[Ionel Mony Constantin]

Mulţumesc tuturor pentru prezenţa aici prin comentarii

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Da, asta e de-acum. Alții n-au tăcut și au plătit prețul.

Mi-a plăcut.

[Ion Lazăr da Coza]

Eu aș protesta acum că de ce n-am protestat atunci! Dar cine m-ar lua în seamă?...

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

Dna Augusta, sper ca frumuseţea lui nu va cutremurat :)

[Ionel Mony Constantin]

Mulţumesc dna Gina, pentru gândurile frumoase exprimate in versuri pe măsură. Vă felicit pt volumul apărut!

[Chris]

 Frumos rondelul! :))

[gina zaharia]

Din pușcăria ceea plină

Se-aud cuvintele întregi,

Noi te-am închis fără de vină?

(E pușcărie pentru regi!)

 

Și gândurile – săbii albe

Stau printre gratii, (ce decor!)

Azi ai făcut din ele salbe

Dar știu că vor porni în zbor

 

Cu patimă pe rug aprinsă,

(Așa se-ntâmplă în zidire),

Și te admir că-ntr-o eclipsă

Ai prins un gram de nemurire.

Cu prietenie,