In puşcăria mea interioară
In care voi m-aţi condamnat să tac
Strivind în dinţi cuvinte de ocară
Eu am rămas de adevăr sărac
C-un fals entuziasm pe dinafară
Am stat inchis la margine de veac
In puşcăria mea interioară
In care voi m-aţi condamnat să tac
Azi mă acuz că am lăsat să moară
Ideile ce nu v-au fost pe plac
Din tinereţea mea protestatară
Pe care aţi zăvorât-o sub capac
In puşcăria mea interioară.
Adaugă un comentariu
Va mulţumesc in mod special, doamna Melania.
Am postat comentul dvs, ca text independent pe Cititor de proza la grupul de Literatura si educaţie patriotică.
Fiecare ne-am condamnat! Să nu dăm vina pe alţii . Drept dovadă , azi când putem face ceva , ne lamentăm şi-atât. Toată preţuirea!
Mulţumesc tuturor pentru prezenţa aici prin comentarii
Da, asta e de-acum. Alții n-au tăcut și au plătit prețul.
Mi-a plăcut.
Eu aș protesta acum că de ce n-am protestat atunci! Dar cine m-ar lua în seamă?...
da Coza
Dna Augusta, sper ca frumuseţea lui nu va cutremurat :)
Mulţumesc dna Gina, pentru gândurile frumoase exprimate in versuri pe măsură. Vă felicit pt volumul apărut!
Frumos rondelul! :))
Din pușcăria ceea plină
Se-aud cuvintele întregi,
Noi te-am închis fără de vină?
(E pușcărie pentru regi!)
Și gândurile – săbii albe
Stau printre gratii, (ce decor!)
Azi ai făcut din ele salbe
Dar știu că vor porni în zbor
Cu patimă pe rug aprinsă,
(Așa se-ntâmplă în zidire),
Și te admir că-ntr-o eclipsă
Ai prins un gram de nemurire.
Cu prietenie,
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE