nocturnă

[Romita Malina Constantin]

dacă aș fi aureolă
o aureolă prin care să treci degetul
ca și cum nu a fost

să mă împletesc liber
când universul întreg te caută
să miros a fată după somn
apoi să mă alungi în zborul unei amiezi toride

de aș pluti cu nerușinare în tine
așa cum lumea s-a adăposit în numele unei taine
cum merindele lunii ar îmbrățișa soarele

mâna mea să rămână goală de vise
încă un cer fierbinte pătruns de firul ierbii
încă o făgăduială în creștetul spicelor

mă auzi cum vin iar și iar
ca o vară plină de fluturi
prea vinovați de roua florilor

mă vezi cum răsar pe brațul tău
o eternitate prea tânără
ușor foșnitoare
ușor inelară
în stare să pătrundă carnea

câtă risipire de miresme
cum aflăm noi văzduhul
într-un țipăt continuu

fă-mă să lunec în sevă

eu numai cu tine în mine știu locui

[lecu rodica]

Poezia ta e ca si muzica lui Bethoven...o impletire de supranatural si omenesc indeobste imbracata in senzualitate...

Superb!

[gina zaharia]

da' tu când scrii apoi scrii, Mălina:)

finalul e superb!