La marginea

[Popescu Albert-Sebastien]

la marginea dintre
nevroze și psihoze
incert
fară pic de certitudine
despre mine
despre tine
înstrăinat de sine
depresia vine
fără pic de sentiment
de bine
sfârșindu-se-n mânie
toate astea ca elementele folclorice
brodate-n ie.

paradoxal
ca gândul nu-i
niciunul
aici e de partea ta
aici te distruge-ncet
ca lancea romană
in trup hristic
pe timp de foame
și pâinea intră bine
uneori atât de bine
încât ajungi disperat
sa îl trădezi pe cel de lângă tine.

înghiți în amar
cu speranța că devii altul
îmbrățișezi patul
ce mai de mult
îți devenea dușman
stăteai și urlai
încordat
într-un mental vortex
metal
metamental
depășit în societatea
lamentala
debitala
de non-sens și ură
la critică dură.

[Valeria Merca]

„ce mai demult” - e forma corectă în acest caz (s3, v4). Interesantă starea exprimată într-un text cu vers liber. Mi-au plăcut comparațiile din prima și a doua strofă. Și titlul mi se pare sugestiv ales. E de bine! :)

[Chris]

am senzatia ca s-a dorit un ritm, ceva gen freestyle

aceeasi razvratire impotriva societatii

jocuri de cuvinte, dar si multe repetitii si alaturari nefericite: incert/ fara certitudine

prima strofa, iar, pare foarte alambicata - sa zic asa

[Sofia Sincă]

Interesant și complicat. Ceea ce se desfășoară în mintea unui adolescent plină de computer, de jocurile din computer și procedeele posibil utilizabile, pe mine mă depășesc. Din punctul meu de vedere, se dezvoltă puteri computerizate care vor nimici gândirea umană, cel puțin o vor supune, dacă nu vom fi atenți. Dacă nu veți fi atenți căci pe mine nu mă mai poate atinge.

metamental - din ceea ce am găsit eu, este o forță computerizată care se joacă deja cu mintea omului. În DEX-ul nostru nu există termenul.

Poemul este construit în acest sens. Pe mine nu m-a pus jos...

Sofi