Iubire rănită

[Marin Moscu]

 

Încălţa poteci cu pasu-i mic,

Pe creste de răşină era cât un pitic

Şi răsuflând uşor punea capul pe lună

Adunând cu gândul stelele la stână.

 

Mulgea din vise basme şi zicale,

Îngerii cu flori ieşeau în cale,

Aveau aripi din neted curcubeu

Şi printre îngeri s-a oprit un zmeu.

 

În clipa încercării, în rătăciri aprinse

Muntele izvoare de lumini cuprinse

Şi o pitea  fierbinte în razele de soare

Să nu fie văzută în zi de scăldătoare.

 

Doar frumuseţea ei mai frăgezeşte dorul

Ce-n irisul celest îşi mai croieşte zborul,

Apoi îşi lasă trupul în iarba din poteci

Unde cresc fragii buzei  pe care îi culegi.

 

Visezi să-ncalţi  oricum ninsorile cu dânsa,

Ecoul inimii peste armindeni plâns-a

Când  vrăjitorul  adunător de stele

I-a rănit iubirea, apoi i-a pus pingele!

[Chris]

O imagine de basm românesc. Am citit cu plăcere :))

[Ion Lazăr da Coza]

Frumoase imagini.

Citit cu plăcere.

da Coza