haiku (34 - 36)

[Dinca Valerian]

după furtună -
îngrămădite sub pomi
corcodusele

  ** 35 **

mergând spre apus -
malul tot mai aproape
pasul tot mai mic

  ** 36 **

stropi reci de ploaie
adunând vrăbii în crengi -
fiorul toamnei

[Dinca Valerian]

@ Vasilisia Lazăr (da Coza) Al doilea este - in intentia mea - un indemn la meditatie, Mersul spre apus care te apropie de mal in ciuda faptului ca pasul este tot mai mic. Poate ca il percepem diferit din cauza diferentei de varsta. Fiorul este al ei. De fapt, mai intai al ei si mai apoi al meu. Daca nu s-ar fi transmis, ar fi scapat neluat in seama. Multumesc pentru punctele de vedere exprimate. De regula, iau in considerare toate opiniile, iar o discutie pe marginea lor nu inseamna ca le resping.

[Vasilisia Lazăr]

Primul reprezintă o fotografie perfectă. Imagine simplă, descrisă dintr-o răsuflare, în cuvinte firești, imagini din natură, Eu atât aș încadra la haiku. 

Al doilea... tot mai / tot mai... nu știu

Iar la ultimul, dacă e fiorul toamnei (al ei, al toamnei), expresia capătă valoare stilistică, iar dacă e fiorul celui care scrie, în haiku nu se admit referiri personale. 

[Dinca Valerian]

Multumesc pentru apreciere, imi dati mult curaj. Despre fior, ce sa zic, mie nu mi se pare strident in context. Iar tabloul din primele doua randuri tocmai asta mi-a sugerat, un fior. Stam in balcon cu ceva timp in urma si priveam prin ploaia rece. Desi era luna mai am simtit fiorul toamnei. Poate ca si din cauza reumatismului.

[Valeria Merca]

Am rezonat în special cu primele două. Frumos! Nici următorul nu e de lepădat. :) Mă întreb: fiorul toamnei nu vi se pare pretențios pentru haiku? 

[Dinca Valerian]

Multumesc Sofi. Mai este mult pana departe, dar genul ma captiveaza incetul cu incetul. Pacat ca nu mai e scanteia de-altadata

[Sofia Sincă]

Te-ai perfecționat în haiku.

Am citit cu plăcere,

Sofi