de sticla ecranului rece
îngheţată într-un restore etern
îmi sapi tuneluri lungi
cu degetele rănite de dor
şi inima dezbrăcată
în fiecare zi
tot mai aproape
te simt frământând viaţa
oprită la secunda zero
dintre mine şi eternitate
vii
ca un tren sălbatic
fără oprire
pe sub toate fricile mele ridicole
aşteptând clipa
celei mai mari evadări
cea a sufletului meu încarcerat
de iubiri muritoare
Adaugă un comentariu
multumesc frumos!
Ca un tren sălbatic fără oprire scrii! Și cât de frumos! :)
Știi să creezi tensiune (lirică).
da Coza
:)
cutit cu doua taisuri.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE