De-i moartea aproape...

[Iordachescu Dragos Nicolae]

De-i moartea o rună în cer... Purgatoriul,

Ascultă nisipul ce Timpul opreşte,

Clepsidra îngheaţă, secunda îi moare...

Şi-i poartă destinul tristeţea cea rece.

 

De-i moartea o rună în Cercul de Zodii,

Pustiu de cuvinte dospeşte în luturi,

E ploaia devreme ce picuri împarte...

Din vieţi luminate în clipe haine.

 

De-i moartea o rună, abis este Iadul,

Iar caii sălbatici împrăştie soare,

Din urme firave Lumina se cerne,

Pecete de veghe pierdută în lacrimi.

 

De-i moartea aproape şi Cerul e rună,

Serafic Divinul din mine irumpe.

[Sofia Sincă]

Nu m-ai dumirit şi nici nu m-ai convins. Nu ai ureche muzicală şi asta mă miră, deoarece ai multă poezie cu vers clasic care sună bine. Nu am răspuns nu pentru că m-am eschivat, ci pentru că nu am fost on line. Şi apoi poţi înşirui tu toată teoria accentelor. Dacă nu sună bine la ureche, nu există muzicalitate. Din acest motiv versului i se permit una sau două sibale în plus faţă de măsură pentru a suna bine.

Pecete de veghe pierdută în lacrimi.

La pecete, tu ai accentul pe silaba doi? Adică pe ce? Aşa pronunţi tu pecete? La  mine nu există accent pe nici o silabă. Datorită faptului că este o consoană urmată de e, pe tot cuvântul, el devine plat. Şi apoi sunt atâţea de e în vers. După pecete mai vine unul la de şi încă unul  la prima silabă din cuvântul următor. Se ştie, e-ul decolorează cuvântul.

Pe-ce-te de ve-ghe pier-du-tă în la-crimi.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Aşa este, doamnă Iris Marinov. Aşa am văzut eu lucrurile!

Vă mulţumesc mult pentru popas şi apreciere!

Complimente,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, doamnă Sofia Sincă, pentru lectură. Încântat de faptul că găsiţi textul meu interesant!

Acum, din punct de vedere tehnic... nu, nu sunteţi mai catolică decât papa... faceţi o eroare!

Pentru acest lucru voi explica tehnic (din punct de vedere prozodic) textul şi strofa a treia la care faceţi referinţă.

Textul este scris în ritm amfibrah (cu accent pe silaba a doua din trei) iar măsura este de 12 silabe/vers, măsură constantăpe tot parcursul textului. Cezura este la silaba 6/6 pe tot parcursul textului.

În continuare voi despărţi în silabe strofa a treia, cea la care faceţi referinţă, subliniind cu aldine cum pică accentul în vers:

De-i moar-tea o ru-nă, a-bis es-te Ia-dul,

Iar ca-ii săl-ba-tici îm-prăş-ti-e soa-re,

Din ur-me fi-ra-ve Lu-mi-na se cer-ne,

Pe-ce-te de ve-ghe pier-du-tă în la-crimi.

Textul este în vers cu rimă albă... mai exact: are ritm, măsură dar nu are rimă.

Cu speranţa că v-am dumirit în privinţa ritmului şi accentelor consider afirmaţia dumneavoastră o eroare.

Pentru acest lucru am exemplificat. Aşteptam acest lucru ca argument din partea dumneavoastră... dar nu a venit. Asta e!

Mie îmi sunteţi simpatică şi pentru acest lucru vă aştept în continuare comentariile!

Complimentele mele,

[Sofia Sincă]

Interesant şi apăsat. O poezie bazată doar pe ritm, dar cu metafore serioase, adânci şi pline de substanţă.

Însă, dacă ţi-aş spune că în strofă a treia ai scăpări de ritm, iar zici că sunt mai catolică decât papa... Şi totuşi aşa este. Ultimul vers are accente care-l încurcă. Trebuie să sari într-un picior ca să-l citeşti. Să ţopăi. Trebuie modificat din rădăcini.

Sofy