sprijin pentru minutare

[Ada Nemescu]

Motto:

Timpul, această veche balanță de aur care judecă și plătește. – Victor Hugo

sub pleoape încă se mai zbat culori

miros de iarbă are cerul din demult

pe-o buturugă patru nuci par flori

în pieptul meu se stinge un tumult

 

nu m-ai luat cu tine prin grădini

așa cum amintirea-mi tot șoptește

mi-ai împletit, mult prea grăbită, vini

la mijloc de cărare, haiducește...

 

ceva se tot opune hranei dulci

pe umeri nu ne-ajunge haina, vezi?

ai încercat subtil să mă educi

călcând pe flori, dar ai uitat să crezi

 

ne-om aminti...  în martie ne-o ninge

pupila nu se mai rotește, a-nghețat

de ce să conjugăm verbul – a plânge

când – a trăi – e simplu, nu-i păcat?

 

voi curăța cu unghiile spini

din talpa sufletului ce desculț pășește

mi-ai oferit, mult prea grăbită vini

pe cicatrici o floare înflorește?

 

asemenea poveri înrourate

și clipele scâncind în galantare

sunt parcă aripi vii dar neplecate

un sprijin tainic pentru minutare.

[Vasilisia Lazăr]

de ce să conjugăm verbul – a plânge

când – a trăi – e simplu, nu-i păcat?

Poemul tău mi-a amintit de unul de-al meu din care las aici ultima parte:

culorile pământului ard în mine

slova ochilor tăi

îmi scrie poemul unei iubiri ce nu doare 

dar orele noastre curg…

iar timpul face piruete

pe tinereţea noastră

Frumos, Ada! Felicitări!

[Stanescu Valentin]

O completare care doare...

 

timp, timp, timp - cumplit îţi este unisensul

          ne păcăleşti cu amintiri pedeapsa-n clipă

                   ne torni în lacrimi reci neînţelesul

                             parşivule! ce ţi-aş mai rupe din aripă!

 

                             să aflu care-ţi e stăpânul ce-ţi dă măsură

                   asemeni chipului tău să fie oare?

          iar el ale cui porunci fără sens îndură

dincolo de energia-n condensare?...

[Stanescu Valentin]

aDa, iată altă perlă din mirabila scoică a sufletului tău! Mulţumesc pentru tumultul cuvintelor tale!

 

timp, timp, timp - cumplit îţi este unisensul

         ne păcăleşti cu amintiri pedeapsa-n clipă

                   ne torni în lacrimi reci neînţelesul

                            parşivule! ce ţi-aş mai rupe din aripă!