Sete de viaţă

[MARIUS IULIAN ZINCA]

                   

 

În cerul luminat puţin,

umbrele alunecă încoace şi încolo.

 

Auzea vuietul surd

al ochilor ce ţipau şi urlau

cu buzele uscate rătăcind

la limita timpului şi a gândirii.

 

Străbătut de o căldură neobişnuită,

de teama pur şi simplu ridicolă,

cu fruntea leoarcă şi orbitele jilave,

gâfâia încet umblând brambura

şi scrutând împrejurimile.

Vedea cu ochii minţii.

 

Vedea totdeauna prea târziu

cum s-a îngrămădit viaţa în el.

 

Când soarele lumina oblic,

în faţa lui începea noaptea.

 

Subit, se trezeşte în el… setea de viaţă.

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc de vizita si cuvinte Anto, Sofy, o zi minunata, Marius

[Sofia Sincă]

Faci fiecare vers cu mult simţ, Marius, cu trăire superlativă, care uneori, cum e aici, cutremură.

Apreciere deosebită, Sofy!

[Antonella Mocanu]

"Când soarele lumina oblic,

în faţa lui începea noaptea.

 Subit, se trezeşte în el… setea de viaţă."

Minunata sete  de viata. Felicitari, Marius!

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc mult Da Coza pentru vizita-ti si cuvinte, o seara frumoasa, Marius

[Ion Lazăr da Coza]

cum s-a îngrămădit viaţa în el. Să vezi, fie şi prea târziu,  cum se îngrămădeşte viaţa în cineva... Superb.

da Coza