Cap. 20 Insula Magică a Fericirii

[Nicolae Sărătean]

                                  

                               20. Lady Motocel si Baroneasa Zmeurica

              - Majestate! spuse sultanul, mai avem mult?
              - Gata, aproape am ajuns! Prima stradă la dreapta, uite imediat după chioşcul acesta de ziare.
                Se aşezară pe o bancă în staţia de autobuz dinaintea unei florării, admirând câţiva copăcei exotici ce zâmbeau trecătorilor, din câteva uriaşe ghivece de marmură, puse direct pe trotuar şi pe Lady Motocel ce se vedea prin fereastra mare de sticlă dublă, de la intrare.
                Mult-căutata şi iubita noastră prietenă, împletea un imens si colorat buchet, vorbindu-le gingaşelor flori, cerându-le iertare pentru că a trebuit să le scoată din stratul lor şi să le transforme în unul dintre cele mai frumoase buchete de mireasă.
              Cu deosebită gratie, atentă să nu le strângă prea tare sau să le frângă frumoasele petale, le ruga în acelaşi timp să transmită prin parfumul lor stări şi sentimente nobile, curate, fericitei destinatare.
              Scotea dintr-un vas mare cu apă, fiecare fir, uşor, cu grija unei mame, îi aranja petalele, scurtându-le codiţele celor prea lungi, curăţându-le de frunzuliţe veştejite, apoi sărutându-le pe fiecare în parte, precum se sărută un copil ce pleacă în excursie şi cu multă atenţie, le aşeza printre celelalte, realizând un superb aranjament curcubeu, imprimându-şi totodată, în aceste flori, curatele ei gânduri.
             Se gândea la fericirea tinerilor miri şi cu ajutorul imaginaţiei, fără măcar să-şi dea seama că, ceea ce gândeşte, sunt adevarate decrete, astfel le împletea viitorul cu cele mai nobile urări de iubire, bunastare si prosperitate.
                  Înfăşură marele buchet într-un delicat ambalaj semitransparent, îi puse apoi o panglică roşie, apucă o sticluţă de parfum, (un secret profesional) lăsând câteva picături şi-l întinse frumosului flăcău ce o sorbea din ochi, în tot acest timp, spunându-i:
             - Şaptezeci de euro fericitul meu domn! Casă de piatră şi să vă iubiţi mult, vă urez!
              Acesta, bâlbâindu-se putin fâstâcit, nu de preţul florilor ci de frumusetea şi delicatele mişcări ale iubitei noastre florărese, îi răspunse:
           - Mulţumesc din suflet! Este impresionant acest buchet! Sincer, nu m-am aşteptat la aşa operă de artă, iubita mea va străluci şi mai mult purtându-l în braţe! N-am cuvinte! Este mult peste aşteptarile mele!
             Scoase repede o bacnotă de o sută de euro, îi lăsă pe masă şi iese pe uşă fâstâcit, după un tur de amabilităţi, salutări şi mulţumiri.
            - Hei, asteaptaţi! Mi-aţi lăsat prea mult! Chiar nu pot să primesc atât!
            - Merită! Este cel mai frumos buchet pe care l-am văzut vreodată, în viaţa mea! Păstraţi restul! Vă rog frumos!
            - Sunte-ţi un adevarat print! Vă multumesc din inimă!
              Ochii celor doi plini de uimire rămăseseră nemişcaţi la ieşirea Lady-ei Motocel de după taraba ei de lucru. Fără glas, paralizaţi oarecum şi vădit impresionaţi, văzând pântecul frumoasei florărese, gândindu-se în sinea lor, că locul ei ar trebui să fie acum într-o sală de naşteri, nu făcând buchete pentru mirese într-o florărie.
            - Majestate, ce facem cu ea? Nu o va afecta trecerea prin portalul interdimensional? Poate ar trebui să mai aşteptăm până ce va naşte! După cum se vede, având burta atât de mare, lată şi lăsată, nu va întârzia prea mult în a aduce pe lume, frumosul flăcău!
           - Nu! Stai liniştit pentru asta am venit acum, să o ducem pe insulă! Este aşteptată de Lady Măseluţă cu toate cele de trebuinţă, pentru a-i transforma naşterea într-un orgasm şi extaz divin, ceea ce înseamnă de fapt, bucuria de a da viaţă, fără probleme şi dureri. Flăcăul trebuie să se nască pe insulă! Aşa e scris, apoi se pot întoarce împreună pe pământ când vor dori. Odată ajunşi, Lady Motocel va ştii cum să revină şi când! V-a fi decizia ei!
               Spuse acestea magul făcu repede uz de baghetă şi până să se dezmeticească Lady Motocel, deja se aflau în Clinica ginecologică a Insulei Magice, sub privirile ocrotitoare a Lady-ei Măseluţă.
           - Exact la timp băieţi, acum puteţi pleca să vă continuaţi misiunea, de aici încolo mă ocup eu, spuse Lady Măseluţă. Cele două femei se îmbrăţişară, prietenii noştri le salutară cu respect şi apoi dispăruseră din nou aşa cum au venit...

           - Majestate, văd că tot omiţi să-mi spui, te-am întrebat deja în nenumărate rânduri de fratele meu Principele Încruntat! Când o să-i vină rândul să-l trezim şi să-l aducem pe insulă?
           - Alteţă, ţi-e dor de probleme? Principele mai are o lecţie de trecut, apoi v-a fi prioritatea noastră! Între timp, să dăm o raită, să vedem ce face Baroneasa Zmeurică!
            Acestea fiind spuse, urcară pe covor şi se îndreptară spre o frumoasă vilă din zona Madridului.
             Aterizară într-o grădină cu brazi şi mesteceni, împrejmuiţi de un zid de piatră, acoperit de un gard viu, plantat pe lângă zid de jur împrejurul întregii proprietăţi, foarte bine tăiat şi îngrijit ce împrejmuia o selectă vilă în trei nivele cu soclu de marmură albă şi patru columne sculptate la intrarea principală, formând o imensă terasă.
             În centrul micului părculeţ, se afla o minune de fântână arteziană ce ţâşnea din gura unui delfin sculptat în granit, împrejmuită de flori şi gazon, de un verde strălucitor, foarte bine întreţinut, înconjurat de o bordură semirotundă de piatră, ce delimita locul unei uriaşe parcări din faţa întrării principale a vilei.
             Pe aleea principală ce curgea parcă până în terasa casei, umbrită de nişte palmieri şi o specie de plopi înalţi, cu mânecile suflecate şi cu mătura în mână, Baroneasa Zmeurică, înjura de mama focului adunând frunzele căzute. Îşi blestema zilele cu voce tare din cauza şefei casei care-i făcea viaţa amară, o bătrânică puţin sclerozată şi plină de capricii.
          Magul Ţânţărin şi Sweet Aladdin, ascunşi după o tufă de trandafiri se distrau de minune nemaiputându-şi ţine râsul, ascultând cum se tânguia vorbind de una singură, frumoasa Baroneasă, gesticulând şi lovind aerul cu mătura parcă s-ar fi luptat cu o armată de fantome.
           - Anul ăsta şi gata! spunea biata femeie. Nu mai stau eu slugă la nimeni! Muncesc aici ca o sclavă şi nu-mi spune niciodată, nici măcar un multumesc, hoaşca asta nesuferită. Îmi voi deschide un magazin de produse alimentare. Da, aşa o să fac! Voi face lichior de casă, zmeurată, dulceţuri, zacuscă, murături şi le voi vinde în propriul magazin. Cu scârba asta de babă, ajung în spitalul de nebuni dacă nu fac un atac de cord sau paralizez înainte. M-a pus să-i mătur frunzele doar să nu care-cumva să stau degeaba! N-a muncit niciodată, a ţinut-o bărbat-su ca pe o regină o viaţă întreagă şi pe toţi cei ce muncesc pentru ea, îi tratează ca pe robi. Asta nu-i dreptate. Să te ia naiba de nesimţită! Mai am puţin şi apoi îmi voi face veacul în magazinul meu. Lasă că ştiu eu cum să-mi fac viaţa. Când nu vor fi clienţi, mă voi întreţine cu prietenii pe Facebook, mă voi uita la televizor sau voi croşeta şi coase goblene. O să fac doar ceea ce-mi place, copiii sunt mari, eu şi soţul ne vom descurca oricum. Voi avea timp în fiecare dimineaţă să ies cu prietenele la cafea, nu-mi mai face nimeni program, nu mai strigă nimeni la mine ca la o proastă; fă aia! fă ailaltă! O să-mi cumpăr toate hainele care-mi plac si mă voi duce la toate spectacolele. Poate ar fi mai bine să-mi deschid şi un birou imobiliar! Cred că-i mai puţină bătaie de cap, clienţii vin mai rar dar când vin şi cumpără, unde mai castigi comisioane atat de grase? In fine, înainte să mă văd cu magazinul, apoi mai văd eu. Voi fi liberă şi independentă, asta contează cel mai mult. La ce naiba s-au mai jertfit ai mei să fac o facultate...
             Zicând toate acestea cu voce tare, aşadar prietenii noştri se încovoiau de râs, amestecat totuşi cu milă şi compasiune, astfel nemai-pierzând timpul, după un schimb de priviri, se deciseră şi ieşiseră din ascunzatoare la câţiva metri doar, de furioasa baroneasă.
            Aceasta, speriată si luată prin surprindere la vederea celor doi, care păreau că ieşiseră din pământ, păli dintr-odată si apoi ţipă cât o ţinu gura:
          - Ajutor! Săriţi! Hoţii!
          - Suntem noi prea-frumoasă Zmeurica! Nu ne recunosti? spuse la repezeală Aladdin.
          - Am venit să te luăm acasă! întră si magul repede in discutie.
          - Nu stiu cine sunteţi domnilor! răspunse in grabă baroneasa Zmeurica, abia trăgându-şi sufletul din cauza sperieturii, scoţând repede un spray lacrimogen din buzunar strigând din nou:

         - Nu vă apropiaţi că vă trimit imediat pe lumea ailaltă! Pe unde aţi intrat si cu ce scop? Rămâneţi pe loc! Nici un pas că vă paralizez imediat! Habar n-aveţi ce este în stare, să facă spray-ul ăsta!
            Baroneasa era prea speriată, încât nu putu să realizeze, cine erau cei doi şi minunata surpriză ce o aştepta.
           În urma ţipetelor şi vacarmului făcut, un bărbat şi o femeie ce lucrau undeva într-o altă latură a grădinii, aranjând şi tăind un gard viu, se apropiară ameninţători, cu nişte unelte în mâini destul de periculoase. Din casă se auziră tropote si voci alarmate,cineva ţipa:
          - Dezlegaţi repede câinii!
            O altă voce feminină şi autoritară, spunea cuiva să-i aducă pusca, astfel, magul, fară să mai stea pe gânduri, scoase bagheta magică...
            Ajunşi degrabă pe insulă, o lăsară direct la magazinul ei principal, în apropierea palatul de Cleştar.
           Baroneasa, cu o palmă pe frunte şi cu ochii cât cepele, privea în jurul ei, mută de uimire, nevenindu-i să creadă că visul pământean a fost chiar atât de real.          

           Îşi făcură porţia de râs împreună, apoi o lăsară cu treburile ei şi urcară din nou pe covorul fermecat întru îndeplinirea, următoarei misiuni.

[Sofia Sincă]

 Un episod clar, lucrat cu dragoste de scris şi cu responsabilitate. Se remarcă uşurinţa exprimării, frazele corecte şi cursive. Nu te speria că plictiseşti, Nik! Cine doreşte citeşte, nu-i obligatoriu. Tu scrii ceea ce doreşti şi o faci bine. Este subiectul care te caracterizează: binele învinge răul, cu umor, sarcasm şi mult suflet. Aici de exemplu ne aduci în prim plan soarta miilor de românce care slugăresc prin vechea Spanie, licenţiate - florărese sau care mătură frunzele uscate, poate chiar inexistente. În privinţa erorilor, greşelilor te felicit ai din ce în ce mai puţine şi nici de acestea să nu te jenezi. De aceea suntem aici, pentru a ajuta cu unele corecturi. Eu mă bucur dacă cineva îmi dă o idee sau îmi găseşte ceva de corectat.  

Exact la timp băieţi, - aici se cere linie de dialog.

din faţa întărării- intrării

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Nicolae Sărătean]

De multe ori mă gândesc şi mereu  îmi fac fel de fel  de analize mentale,  de căte ori citesc comentariile tale dragă Sofy! În primul rând mă examinez pe mine însumi, starea mea de a fi, în aceste momente! Ce sunt cu adevărat aceste momente? De ce-mi aduc atâta fericire şi oarecum împlinire? Cuvintele scrise de tine sunt balsam pentru suflet! Nu mă refer doar la mine ci la zecile de comentarii, toate încurajatoare, fără nici o excepţie! Fiecăruia dintre noi le  dăruieşti mereu aceleaşi sentimente ce se transmit prin cuvintele tale! Asta faci! Acesta este "don-ul" tău! Pur şi simplu capacitatea mea de înţelegere este limitată înaintea dăruirii tale!  În fiecare comentariu laşi printre cuvintele bine ticluite o parte din sufletul, caracterul tău... Încep să cred că energia pe care o consumi cu noi, de fapt nu este un consum ci o reîncărcare de  cu energie! Inconştient bucuria celui ce-ţi citeşte comentariul te ajunge, astfel este un schimb! A da şi a primi!  Ştiu că nu există, cuvinte mai puternice , ce transmit energie mai mult decăt cuvintele de  mulţumire, astfel aceste cuvinte, oricăt de sărace ar părea, când pleacă direct dintr-o inimă sunt ATOMICE !  Sunt MAGICE, astfel   eu , pentru tot ceea ce ai făcut şi faci pentru mine, ÎŢI MULŢUMESC

 Cu admiraţie, drag şi prietenie,

[Sofia Sincă]

M-ai răsplătit deja Nik prin multe: prin continuarea cu seriozitate a ceea ce ai început, prin progres şi mai ales prin faptul că ai înţeles ceea ce fac din pură plăcere şi dragoste. Da, îmi place să comentez, şi îmi place să ştiu că omul îşi petrece parte din timpul său în acest mod, fapt ce ridică spiritul şi păstreză, cel puţin inteligenţa umană.

Cu afecţiune.

Nicolae Sărătean a spus :

De multe ori mă gândesc şi mereu  îmi fac fel de fel  de analize mentale,  de căte ori citesc comentariile tale dragă Sofy! În primul rând mă examinez pe mine însumi, starea mea de a fi, în aceste momente! Ce sunt cu adevărat aceste momente? De ce-mi aduc atâta fericire şi oarecum împlinire? Cuvintele scrise de tine sunt balsam pentru suflet! Nu mă refer doar la mine ci la zecile de comentarii, toate încurajatoare, fără nici o excepţie! Fiecăruia dintre noi le  dăruieşti mereu aceleaşi sentimente ce se transmit prin cuvintele tale! Asta faci! Acesta este "don-ul" tău! Pur şi simplu capacitatea mea de înţelegere este limitată înaintea dăruirii tale!  În fiecare comentariu laşi printre cuvintele bine ticluite o parte din sufletul, caracterul tău... Încep să cred că energia pe care o consumi cu noi, de fapt nu este un consum ci o reîncărcare de  cu energie! Inconştient bucuria celui ce-ţi citeşte comentariul te ajunge, astfel este un schimb! A da şi a primi!  Ştiu că nu există, cuvinte mai puternice , ce transmit energie mai mult decăt cuvintele de  mulţumire, astfel aceste cuvinte, oricăt de sărace ar părea, când pleacă direct dintr-o inimă sunt ATOMICE !  Sunt MAGICE, astfel   eu , pentru tot ceea ce ai făcut şi faci pentru mine, ÎŢI MULŢUMESC

 Cu admiraţie, drag şi prietenie,

[Claudia Elena Peter]

„cu mânecile suflecate şi cu mătura în mână, Baroneasa Zmeurică, înjura de mama focului adunând frunzele căzute„

Citit cu placere.

Constat și eu coerența fiecărui episod, se vede evoluția textului ce curge tot mai sigur din mâna autorului. Același umor firesc răzbate prin frazele ce făuresc personajele și situațiile. Dar nu lipsesc și accentele duioase de mici drame umane, subliniate fin psihologic. 

[Corina Militaru]

Imi place din ce in ce mai mult. Ma incanta substratul acestei povesti si sunt nerabdatoare sa vad unde vrei sa ajungi.

Cu drag,

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc pentru fidelitate Claudia ,suntem aproape la jumatatea romanului , sper să placă ăn continuare, să nu pălictisesc cititorul şi pot să va spun că ve-ţi găsi mari surprize cat de curând, în special  în partea a doua !

Cu drag şi prietenie,

Claudia Elena Peter a spus :

„cu mânecile suflecate şi cu mătura în mână, Baroneasa Zmeurică, înjura de mama focului adunând frunzele căzute„

Citit cu placere.

Constat și eu coerența fiecărui episod, se vede evoluția textului ce curge tot mai sigur din mâna autorului. Același umor firesc răzbate prin frazele ce făuresc personajele și situațiile. Dar nu lipsesc și accentele duioase de mici drame umane, subliniate fin psihologic. 

[Nicolae Sărătean]

Claudia Elena Peter a spus :

„cu mânecile suflecate şi cu mătura în mână, Baroneasa Zmeurică, înjura de mama focului adunând frunzele căzute„

Citit cu placere.

Constat și eu coerența fiecărui episod, se vede evoluția textului ce curge tot mai sigur din mâna autorului. Același umor firesc răzbate prin frazele ce făuresc personajele și situațiile. Dar nu lipsesc și accentele duioase de mici drame umane, subliniate fin psihologic. 

 Eşti nerăbdătoare să vezi unde vreau să ajung  Corina? Mai ai puţin de aşteptat, surprizele vor apărea cât de curând...  Îţi mulţumesc foarte mult pentru fidelitate, sper să nu dezamăgesc şi să vă încânt sufletele cu această lectură în continuare

Cu drag şi prietenie,