Albumul

[Costel Pirlogea]

Din nou vizită la sora mea, care deține și albumul cu amintiri, vâzându-l într-un colț al bibliotecii simt ca în totdeauna o stare de neliniște.

Privindu-ne în trecut suntem o amintire, iar prezentul parcă este o succesiune de clipe, o peliculă cinematografică în desfășurare, doar gândul poate uni trecutul cu prezentul, anticipând viitorul.

Sfera de influență socială în care suntem recunoscuți este compusă din cel puțin cei care știu cum ne cheamă, dacă nu conștientizăm universul social în care ne mișcăm, tindem să ne simțim actorii lumii, când de fapt suntem actori într-un teatru mic cu câțiva spectatori cuprinși într-un album.

Deschizându-l am închis ochii. Memoria afectivă este foarte puternică, de aceea nu uităm loviturile sufletești, umilințele și mai ales iubirea. Cred ca și alții, că iubim o singură dată cu tot sufletul, restul sunt doar îndrăgostiri. Energia afectivă este limitată, nu piere dar se diminuează. În vârful marelui sentiment, creirul nu mai realizează cromatica, și vedem doar lumina albă pură, dispare tot ce este în jur și trăim sentimentul  imponderabilității. Dacă cineva ne-ar distrage atența atunci, ar vedea o entitate necunoscută.

Văd poza alpinistului amator neasigurat, care nemaiputând urca dar mai ales coborî, a găsit un smoc de iarbă, de care agățându-se, s-a putut salva. Situația fără ieșire în care intrăm uneori este ca un triunghi în vârful căruia poate fi sfîrșitul.Întreaga viață trăită până în acea clipă s-a derulat într-o  secundă, regretul neînfăptuirilor și mai ales al intrării în triunghiul fără ieșire ar fi fost ultimul gând, dacă deznodământul devenea tragic, atunci am înțeles că mersul înainte oferă mai multe șanse de reușită.

Am plecat, șoseaua și câmpul au culoarea roșiatic-portocalie a apusului. Mă îndrept spre un loc pe care nu-l recunosc în întregime nici acum, de parcă m-aș duce în altă vizită. Adevăratul loc pe care îl recunoaștem este cel în care simțim ca suntem iubiți cu adevarat, restul sunt doar spații pe care le vizităm uneori de-a lungul unor ani.

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

unii = pronume

uni = a aduna (laolaltă)

roșiatic portocalie > roșiatic-portocalie

etc.

Un fragment interesant... Dar totuși un fragment! Bun ca exercițiu.

da Coza

[Costel Pirlogea]

am corectat, mulțumesc domnule da Coza

[Sofia Sincă]

Micul text se vrea un eseu sau ce? Prima frază este cam alambicată, cu acel verb la gerunziu predominant. Apoi sunt câteva fraze bombastice, par a fi culese pe pe ici, de pe colea, cu memoria afectivă, energia afectivă. În vârful marelui sentiment, creirul nu mai realizează cromatica, - sună ca o definiție academică, ca apoi să devii romantic, plecând de la titlu. Trebuie să te hotărăști, ori text romantic, ori eseu.

Așa cum a spus Ion da Coza, pentru exercițiu, merge.

în totdeauna - corect, întotdeauna

mini secundă - nu există nici mini-secundă, nici maxi-secundă. Ea este foarte precisă. Nu există nici în DEX.

Semnul meu,

Sofy

[Corina Militaru]

Un fragment foarte scurt. Are continuare? 

Ideile sunt interesante. :)