Păianjenul

[alecu mihu]

Păianjenul acela când m-a mușcat în somn,
El m-a clonat desigur ,că nu mai pot să dorm!
De-atunci mă ascund singur în nopti întunecoase,
Iar din visări și gînduri torc fire de mătase

Brocaturi și dantele din fire împletesc,
De-a căror frumusețe și stelele pălesc,
Și-agăț boabe de rouă,vrăjite giuvaiere,
De se-oglindesc în ele,timide căi lactee.

Apoi din toate-acestea îți fac mii de capcane,
Ce pe furiș,hoțește ți le aștern în cale
Cînd treci provocatoare,în nopți cu lună plină,
Ca să te prind în plasă ,frumoasă libelulă.

Și-ntr-o vrăjită noappte,în plasă tu te-ai prins,
Adormind dezbrăcată, cape-un hamac întins ;
Te legănai ca-n brațe-mi pe mătăsosul pat,
Fără să știi frumoaso ,că te-am încatușat.

Hipnotizat pe dată de preafrumosu-ți trup,
Să plec de lângă tine de-atunci n-am mai putut.
De mă întreb adesea frumoasă libelulă,
Întradevăe mi-ești sclavă,sau mi-ești de fapt stăpînă?

[bolache alexandru]

De mă întreb adesea frumoasă libelulă,/Întradevăe mi-ești sclavă,sau mi-ești de fapt stăpînă?

[Ion Lazăr da Coza]

Reminescențe din filmul „Omul păianjen”.

Dar și momente de originalitate:

Hipnotizat pe dată de preafrumosu-ți trup,
Să plec de lângă tine de-atunci n-am mai putut.  Nici măcar după țigări? Dramatică situație!

da Coza

[Sofia Sincă]

Nu, așa nu! Nimic bun nu găsim aici. Nici ritm, nici rimă, nici exprimare lirică, ci doar o joacă de copii, confuză. Ai înșirat banalități.

Sofy