Poemul inimii mele

[Irina Lucia Mihalca]

Poemul inimii mele

Am mişcat piatra
şi-a curs spre noi izvorul
ce ne-a purtat
spre uimitoare aurore boreale,
Timpul se ascunde într-o lacrimă!
Lăsaţi pietrele să doarmă!

Tu eşti dorinţa
ce-mi creşte din rădăcină în sus,
................... - plăceri de nedescris,
până la dulcea durere -
foarte tare te strâng la pieptul meu,
femeia vieţii mele,
în priviri ai toate darurile,
îmi curgi prin vene,
gândurile mele te caută, aştept clipa,
Vindecă-mă, unica mea!

Ce buze arse de iubire ai,
câtă foame ascund,
de dor, de arderi intense,
Eşti picătura ce defineşte primăvara!

Poemul inimii tale m-a tulburat,
Se adânceşte-n gândul meu
și se coace-n noapte, precum fructul,
- tot mai zemos, tot mai parfumat -

În ochii tăi regăsesc
povestea mea care va curge,
Preludiul va fi un vis,
un cântec scris în cheia fericirii,
până la treapta de sus, acolo unde
apare vibraţia,
incapabilă să te aperi, unde cuvintele
nu-şi mai au sensul,
Sonata Lunii în diferite game,
Să reaprindem prin noi soarele lăuntric,
să-l aducem la lumina de aici!

Dacă vreau să-nfloresc
în trupul tău, ce nu-ţi e clar?
Te iubesc mult, până la Pluto şi-napoi,
Până mai departe, dincolo de galaxia noastră,
Până în mine şi înapoi, eu sunt nemărginit,
Până în necuprinsul inimii noastre!

Închid ochii şi te văd cum mă aspiri,
dulce senzaţie,
simt energia ta, simt trupul tău,
te sărut acolo unde se aprinde focul,
Sălbatice ceruri!

Foarte aproape te am, în tine mă simt,
adâncă simţire m-atinge!

Îţi dau ritmul respiraţiei
până când îţi culeg lacrimi de bucurie,
Divine-ţi sunt reacţiile,
atingem stări, ne ridicăm în cerc,
O nebunie, unică clipă!
Fă-mă să mă simt om,
este apogeul unei rugăminţi!
Îmi magnetizezi trupul numai
gândindu-mă la tine,
neliniştea dinaintea furtunii...

Am nevoie de strigarea ta,
Până la ultima simţire
îţi voi aduce vibraţia pe buzele mele!
O poezie, sărutul tău!
În ploaie de scântei, seva ta
mi-a transmis plusul de energie,
- lotusul cu o mie de petale deschise -
“... şi Dumnezeu a creat omul”
prin “Separarea apelor” şi “Crearea luminii”...

O iubire divină,
astfel de iubiri nasc legendele,
Renaşterea dinaintea morţii morţii,
Vino şi străluceşte în inima mea ca un soare!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc pentru trecere si impresii, da Coza. Ma voi gandi la sugestia facuta.

Cu pretuire, Irina Lucia

[Irina Lucia Mihalca]

Lisia, multumesc, pentru vizita si impresii.

Cu drag, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Nicolae, pentru semnul de lectura si aprecieri.

Cu drag, Irina

[Ion Lazăr da Coza]

Limpezește penultimul vers.

Și iarăși sunt fără cuvinte.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Un alt poem care cântă iubirea. Frumos ai simțit, Irina!

[Nicolae Sărătean]

Superb Irina!!  Chiar n-as putea să adaug sau sa-i iau ceva acestui poem! Pur şi simplu  MINUNAT !  Felicitări!