Castele de iubire

[Marin Voicu]

În fuga lor ritmată trec zilele năuce
Citind mereu în noi iubirea vieții noastre
Stăm mână în mână cu fața la răscruce
De două lumi unite-n nopțile sihastre

Unul lângă altul luăm drumul în picioare
Alături cu ursita - plânge și zâmbește
Acum eu sunt cerul, iubita-ntinsă mare
Și-n bolta mea senină chipu-și oglindește

Și viața-am luat la pas prin pulberile verii
Neștiutori că drumu-i lung și obositor
Ne stăteau în față întinsele imperii
De bucurii și lacrimi și vis biruitor

De ar fi fost lung ca de la Pământ la Lună
Incolăciți de-a pururi pe-același trunchi de crez
Am fi străbătut tot drumul împreună
Castele de iubire în suflet să-ți durez

Marin Voicu

[Valeria Merca]

O revenire pe text ar fi benefică, atât în ce privește prozodia, cât și textul în sine. "Citind mereu în noi iubirea vieții noastre" ar fi doar un exemplu de exprimare improprie. 

[Vasilisia Lazăr]

Multe șchiopături de ritm care-i afectează muzicalitatea. Ideea ar fi bună, dar...