Strălucește, Pegasus!

[Gabriel Cristea]

Să fugi, Neîmblânzitule,

de făptura ce-ți transformă

freamătul copitelor

în rădăcini de fier

și-ți siluiește nechezatul

în bălți de sudoare!

Să fugi

de îmblânzitorul

ce-ți fură vastitatea câmpiei

și țărmurile înspumate!

Fugi

de palma vicleană ce-ți bate grumazul,

de hamul dinadins meșteșugit

a-ți frânge zbuciumul lăuntric,

a-ți înlănțui sălbăticia,

și a te arunca în grajd – sarcofagul libertății tale!

Adulmecă fierul zăbalei,

modelat pentru a te struni și a-ți tăia pofta de jar:

Ochi-de-foc – erupție solară,

Urechi-ciulite – piscuri sfredelind norii,

Nări-fornăinde – furtună surdă,

Coamă-în-zbor – vânt de miazănoapte,

Zvâcnet-al-crupelor – cutremur tectonic,

Neliniște-a-copitelor – toacă de piatră,

Grumaz-cabrat – arc de munte,

Răzvrătire-a-sângelui – fluviu subteran,

Suflet-sălbatic – fantasma stepei...      

și fugi,

găsește-ți turma iepelor pierdute

în frământarea ierburilor de leac

și a smârcurilor băltinde de Lună plină!

Aleargă departe, cât mai departe,

de strâmbătatea omului ce-ți biciuiește

libertatea și carnea tremurândă!

Aleargă

până în paleoliticul neîmblânzirii tale,

acolo unde timpul a încremenit

în picturi rupestre,

Nălucă-a-zorilor-omenirii!

Rupe zăgazurile în copite

și spumegă câmpiile, dealurile, piscurile și norii,

ca și cum galopul tău ar scăpăra

stele pe bolta cerului!

Înalță-te, Înaripatule,

și zboară,

pentru că cerul s-a despicat în două pentru tine,

făcându-ți loc în constelația poeziei tale nesupuse!

Strălucește, Pegasus!

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, d-nă Popa, d-nă Suciu, dnă Merca, Nikol!

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, d-le Ion Lazăr da Coza, pentru concizie și ajutor! Cu respect!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Ioane! Exemplificarea ta, e benefică pentru toți. 

[Ion Lazăr da Coza]

Să fugi, Neîmblânzitule,

de făptura ce-ți transformă

freamătul copitelor

în rădăcini de fier

și-ți siluiește nechezatul

în bălți de sudoare!

Să fugi

de îmblânzitorul

ce-ți fură vastitatea câmpiei

și țărmurile înspumate!

Fugi

de palma vicleană ce-ți bate grumazul,

de hamul dinadins meșteșugit

a-ți frânge zbuciumul lăuntric,

a-ți înlănțui sălbăticia,

și a te arunca în grajd – sarcofagul libertății tale!

Adulmecă fierul zăbalei,

modelat pentru a te struni și a-ți tăia pofta de jar:

Ochi-de-foc – erupție solară,

Urechi-ciulite – piscuri sfredelind norii,

Nări-fornăinde – furtună surdă,

Coamă-în-zbor – vânt de miazănoapte,

Zvâcnet-al-crupelor – cutremur tectonic,

Neliniște-a-copitelor – toacă de piatră,

Grumaz-cabrat – arc de munte,

Răzvrătire-a-sângelui – fluviu subteran,

Suflet-sălbatic – fantasma stepei...       [cam prea multe definiții – ajungeau 4 sau 5]

și fugi,

găsește-ți turma iepelor pierdute

în frământarea ierburilor de leac

și a smârcurilor băltinde de Lună plină!

Aleargă departe, cât mai departe,

de strâmbătatea omului ce-ți biciuiește

libertatea și carnea tremurândă!

Aleargă

până în paleoliticul neîmblânzirii tale,

acolo unde timpul a încremenit

în picturi rupestre,

Nălucă-a-zorilor-omenirii!

Rupe zăgazurile în copite

și spumegă câmpiile, dealurile, piscurile și norii,

ca și cum galopul tău ar scăpăra

stele pe bolta cerului!

Înalță-te, Înaripatule,

și zboară,

pentru că cerul s-a despicat în două pentru tine,

făcându-ți loc în constelația poeziei tale nesupuse!

Strălucește, Pegasus!

Eu cam așa văd redactarea acestui text– desigur,  stăpân e autorul.

Notă: A nu se face confuzie între cratimă (-), zisă şi liniuţa de unire (fiindcă uneşte două unităţi lingvistice), şi linia de pauză (–)! Linia de pauză (cratima mare) nu se ataşează de cuvinte (aşadar este precedată şi urmată de blanc/pauză). Cu ea putem realiza expresii şi construcţii fără predicat (de exemplu: „În faţa mea – marea zbuciumată!”). Deci anunţă lipsa predicatului verbal ori a verbului copulativ. Nu e precedată de virgulă, însă, în unele situații, poate fi urmată de virgulă. Uneori marchează pauza scurtă dintre diferite părţi ale propoziţiei, dintre propoziţii sau fraze. Dacă sunt două, ţin loc de paranteze (de exemplu: „În seara aceea – era dulcea lui zăbavă – terminase de buchisit foaia din calendarul de perete.”).

[Mihaela Popa]

îmi place mult stilul tău de a scrie, admirație!

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc tuturor pentru aprecieri! Și bicicletele au sarcofagul lor... :)))

[Ion Lazăr da Coza]

O pledoarie pentru poezia nesupusă, dar strălucitoare.

Am rezerve vizavi de redactare.

da Coza

[Nikol MerBreM]

Ideea e frumoasă!

Drag,

Nikol

[Mihaela Suciu]

Un îndemn liric, amplu. Frumos și instructiv!  Așa am aflat cum arată constelația și-ți mulțumesc. Nu mă pricep la comentarii literare... Pot folosi poezia ta? Am o bicicletă ,,Pegas” uitată-n garaj, nu strălucește, dar poate îndemnată liric, zboară! Mă gândeam să-l aduc pe pământ, pe Tudor Cicu, cică e prin Ursa Mare.

[Valeria Merca]

Mitologia greacă, prilej de reușite imgini poetice. Un poem vibrant.