Zăpezi, numai zăpezi

[Lucretia Ionescu Buiciuc]

 

Încălzesc degetele cu versuri

ce caută “gaura neagră” a destinului

ţesută din anii şovăitori în drum spre bine,

ici-colo, câte o stea adusă de cei Trei Crai

colindă, la ceas târziu, lacrima de mir.

Zăpezi, numai zăpezi mi-au troienit sufletul

bolnav de pe vremea când se coceau cireşele de mai

în vechiul turn, din ograda bunicii.

Învelesc ochii cu ceaţa amară a singurătăţii,

clopotul a uitat să mai bată în prag de iarnă,

pe cer abia se văd îngerii,

vopsiţi în culoarea cărămizie a durerii.

Pornesc  spre  rugăciune ,

în ninsoarea bogată  asfinţeşte vremea,

copacii rămân neînfloriţi şi păsările nenunţite,

sufletul scoate din ţărână bucăţi de dor,

le învelesc cu stihuri scăldate-n aghiazmă

dincolo de mine, curcubeul şi-a schimbat culorile,

apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului,

nicio stea nu se aprinde pe sufletul iernii…

cerneala a invadat cerul nespus de cenuşiu,

îngerii sorb rime, se lăfăie pe zăpada pufoasă

acoperindu-mi  gândurile- petale de vis ofilite.

Zăpezi, numai zăpezi, în cer, pe pământ şi în viaţă,

un vers aleargă spre Pomul de Iarnă încărcat cu ninsori,

începe Colindul, aproape de zori.

[Ion Lazăr da Coza]

Cunosc pe cineva, d-nă Buiciuc, care, deși nu avea bacalaureatul, în trei ani a făcut două facultăți.

Bănuiesc că la Jurnalism nu se învață că un substantiv propriu (lazar, în cazul nostru) se scrie cu majusculă. Asta era pe la gimnaziu...

[Lucretia Ionescu Buiciuc]

ai dreptate, Vasilisia Multumesc

[Vasilisia Lazăr]

Minunat!

Apropo de valoarea postărilor, fiecare dintre noi mai scriem și mai slăbuț, nu contează motivul, totuși, nu tot ce scriem trebuie și să postăm. Un poem postat reprezintă cartea noastră de vizită. Să nu vă supărați pe mine, dar e păcat să nu ținem ștacheta sus mereu, mai ales că putem.

[Lucretia Ionescu Buiciuc]

D-le lazar, am terminat şi Jurnalismul, stiu ce inseamna o liniuta, nu discutam cu incepători....

Aveti dreptate diferent valorica se datoreste ocaziei realizarii lor. acestea, care va plac, şi mă bucur mult, sunt scrise fara un motiv anume, restul pentru diverse antologii cu tematică impusă.

[Ion Lazăr da Coza]

nenunţite > nenuntite

gândurile- petale > gândurile-petale Cratima mică se mai numește liniuță de unire, deci unește litere sau cuvinte.

Superbă poezia. Mă uimești cu diferența valorică a postărilor. Fii mai selectivă!

Încântat.

da Coza

[Chris]

Acoperit de pătura înzăpezită a melancoliei, sufletul, deşi vede totul cenuşiu, trist, conştient de importanţa evenimentului, anunţă cititorul prin cuvinte cât de strălucitoare este ziua ce va veni.

apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului,

Trist şi frumos!

[Sofia Sincă]

Foarte frumoasă poezia, figurile de stil care însoţesc versurile îi dau strălucirea ceea feerică de Crăciun. Însă poezia ta are o nuanţă tristă şi după câte ştiu, sărbătoarea Crăciunului este una de bucurie, este cea care dă viaţă lui Hristos, naşterea Domnului. La tine este frig, zăpadă peste tot... destinul are ''gaură neagră'', sufletul obosit,  ''gândurile- petale de vis ofilite.''

În sfârşit, poezia mi-a plăcut, cu tristeţea ei cu tot.

Sofy