Umbră efemeră

[Vezi blog]

Nu-mi cere să trăim în doi acelaşi gând
eu vreau să fim din nou iubire şi trecut,
am ascultat destul tăcerile pe rând
şi-n câteva din ele aievea ne-am pierdut.

Primeşte dacă vrei ce sufletu-ţi oferă
fiorii tăi îi simt dar stinse fi-vor toate,
când vei găsi iubirea o umbră efemeră
cerând de la destin ce astăzi nu se poate.

Rugină e speranţa, când sute de poteci
rămân nestrăbătute în ani fără lumină
şi toate ca-ntr-o iarnă vor fi atât de reci
fără să ştim că lumea e simplă şi străină.

Aruncă-te în valuri să poţi privi spre larg
lăsându-te purtată de vraja unui vis,
când ele duc spre ţărm iubirea la catarg
şi se întorc la tine aşa cum ţi-au promis.

[Ion Lazăr da Coza]

când ele duc la spre ţărm iubirea la catarg
şi se întorc la tine, aşa cum ţi-au promis.

Superbe metafore și imagini îmbracă mesajul (disperat/împăcat) al poetului.

da Coza

[Chris]

Când iubirea este o umbră efemeră este chiar trist! :)))))))

Aruncă-te în valuri să poţi privi spre larg
lăsându-te purtată de vraja unui vis,
când ele duc la ţărm iubirea la catarg
şi se întorc la tine aşa cum ţi-au promis.

Frumos! :))

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Dacă și speranța-i rugină, atunci chiar stinse fi-vor toate.

Ce m-a întristat!