Lumina omului căzut
Reînflorește în iertare;
Din haos, roadele amare
Cu muguri noi au apărut.
Când viața îi mai dă un șut,
Cernând himere peste sare,
Lumina omului căzut
Reînflorește în iertare.
În schitul sorții, neștiut,
Refugiată în blazare,
E revocabila chemare
A paradisului pierdut.
Lumina omului căzut...
Adaugă un comentariu
Nikol, doamna Chindea, Carmen-Bernadeta Anghel, doamna Dorina Pop, Vasile Burdușa, doamna Agafia, Dorina Cracană: mulțumiri sincere pentru lectură și votul de încredere! Îmbrățișări prietenești!
Corina Militaru, îmi era dor de popasul tău! :-) Mulțumesc de apreciere! Drag,
Domnule da Coza, m-am executat! :-) Vă mulțumesc mult de apreciere, mă bucur dacă v-a plăcut! Cu drag,
Dragă Valery, mă bucur de rezonanță! Îți mulțumesc mult de aprecieri, strofa citată și semn! Cu prietenie,
Doamna Sofy, bucuroasă de prezența dvs., ca de obicei! Vă mulțumesc de comentariul pertinent și aprecieri! Cu stimă,
Gabriela Ioniță, nimeni nu va lovi vreodată un om căzut, te asigur, nu în poezia mea! :-) Îți mulțumesc de popas și comentariu (nu-mi dau seama din el dacă ți-a plăcut rondelul meu, eu sper că da!)! :-) Cu prietenie,
Foarte reușit! Am citit cu plăcere! :)
A se șterge virgula după amare.
O reușită.
da Coza
Când viața îi mai dă un șut,
Cernând himere peste sare,
Lumina omului căzut
Reînflorește în iertare. Frumos spus.
Un rondel reușit.
Am citit cu drag
Are mesaj, conține regula rondelului și corectă prozodic.
Am citit cu plăcere,
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE