la zoo

[Camelia Ardelean]

la zoo

după gratii întunericul

ca o fantomă uriașă

înghite lupi și iepuri/ lei și căprioare

deopotrivă

mirosul de apocalipsă

(ne) soarbe plămânii

plouă cu cenușă în viscere

 

prin(tre) cadavre

râuri de smoală

nu e nevoie de puști

moartea își ia tributul

dansând în vârful parului

pe post de paiață

rânjetul îi flutură ca un stindard

 

între cuști lacrimi

troznesc sub tălpi

gânduri morbide se descompun

uitarea – armă (i)reală –

se lichefiază printre sinapse

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie-metaforă vivace, expresivă... 

Bravo!

da Coza

[Chris]

un decor sinistru, noroc că mai vine (şi) dimineaţa (uitarea)

citit cu plăcere,

[Mihaela Suciu]

Poezia prezintă apocalipsa din interiorul ființei - o „zoo”! După pleoape (gratii) se lasă întunericul (imaginile mor), n-ai aer (mirosul soarbe plămânii), sângele iși schimbă culoarea și consistența (râuri de smoală), între cuști (ochi) lacrimi troznesc sub tălpi (pleoape)... Uitarea e arma (i)reală ce descompune gândurile morbide - rupe legăturile neuronale (sinapse). Așa am gândit-o eu și mi-a plăcut mult! Felicitări!

[Sofia Sincă]

Ai transformat noaptea în fantoma de la zoo... Ai obținut bine efectul de groază răspândit printre animale. Desigur, mesajul este unul educativ: păziți/îngrijiți animalele! Ele sunt siguranța genealogică a pământului.

Admirativ,

Sofy

[Valeria Merca]

Un mod original de a percepe amarul, chinul, tristețea, sfârșitul... Un text concis, îngrijit/ corect scris.

Am rezonat cu poezia ta, Camelia. 

Cu drag