El

[vasile lucian tatar]

se-ntoarce pământul în trupuri devreme
și răstigniți suntem azi cu toții
strigăm un cuvânt uitat biblic
în glas nu îl au azi decât „preoții”.
clopote strigă în noaptea răstignirii
o lume bocește departe de El
plecat-am demult de sub cruce
unde-a pășit ca și-un miel
și spinii durerii se-ntorc în trupuri pierdute
ISUS a fost pe pământ
nu-l știu multe nații
dar durerea se-ntoarce
în același mormânt
dreptatea e crudă
când Dumnezeu e lumina vieții de azi
învrăjbirea între nații n-o vezi peste ceruri
secerat în genunchi cazi
cine m-atinge?
cine mă-mpinge?
când eu mai cred că sunt cu El
n-ai ocrotire decât în iubire
și cazi ca o mănușă pierdută de oțel
sub teiul sclipirii cu flori seculare
albina muncește ogorul rămas
rămân pe hectare
biserici hilare
plămădite fără a-și avea popas
spitalul eternității voi l-ați mutat la ceruri
noi mergem cu toții la EL
plânge o lume înalta trădare
alta râde
la ultimul război ironic măcel
dar crucea ce-a dus-o Hristos spre Golgota
o ducem astăzi și noi
e grea sau ușoară
o ducem spre lumea neștiută de apoi.

Lucian Tătar -Poezie
18 .04 .2020

[Vasilisia Lazăr]

Hristos a înviat!