„Autograf pentru m(â)ine” – Antologie „Însemne culturale”

[Ion Lazăr da Coza]

Prezentul – ecou din viitor

 

Timpul, cu bune cu rele, că vrem că nu vrem, trece inexorabil. Pentru Site-ul ÎNSEMNE CULTURALE, conceput ca un cenaclu online, deschis poeziei, prozei și artelor plastice, ne place să credem că timpul a ars fecund, înveșnicindu-se. În cei aproape doi ani de la crearea sa, a strâns peste trei sute cincizeci de membri. Mulți? Puțini? Irelevant, zicem noi. Puteam fi o mie, puteam fi o sută. Important este că, spiritualicește, suntem o comunitate de oameni frumoși, scânteietori. La porțile site-ului, întotdeauna generos cu iubitorii de sublim, au bătut, cu sfială sau cu voinicie, începători în ale scrisului, ori consacrați. Unii și-au găsit locul, progresând, alții nu. Bucuroși suntem de prezența autorilor validați de cititori, de vreme și de critică. Prin postările și comentariile lor, au arătat cât de sus e ștacheta ce trebuie depășită. În cadrul site-ului și-au găsit locul și un mănunchi de artiști plastici, extrem de talentați… Toate acestea și multe, multe altele, sub coordonarea fondatorilor Ion Lazăr da Coza și Vasilisia Lazăr-Grădinariu, beneficiind de sprijinul administratorilor Gina Zaharia, Sofia Sincă, Mihaela Roxana Boboc, Augusta Cristina Călin, Gabriela Grădinariu, Corina Militaru, Laura Marinela Staicu și Iris Marinov, au primit forma prezentei antologii – Autograf pentru m(â)ine.

Antologați sunt toți cei care și-au exprimat liber dorința, trimițându-ne materiale. Că alegerea lucrărilor a fost sau nu inspirată, este o chestiune strict personală. Că au avut sau nu ce alege, e cu totul altă discuție. Oricum, colectivul redacțional a triat și el textele, și din zece poezii, de exemplu, au reținut cel mult șapte. Cert este că pentru unii autori e o încurajare că sunt în paginile acestei antologii, pentru unii e o certificare a talentului lor, iar unii sunt deja la categoria maeștri.

Cu toată modestia, noi zicem că a ieșit ceva deosebit.

Peste ani vom găsi această antologie pe vreun raft de bibliotecă prăfuit, sau ca adresă URL, într-un folder uitat de multă vreme. Poate că iertați de iureșul cotidianului, câteva clipe ne va fi îngăduit să o deschidem. În colțul gurii ivi-se-va un zâmbet nostalgic – ce frumoși eram!

Așadar, Autograf pentru m(â)ine – un autograf pentru prezent și viitor, pentru mine și tine, cititorule, pentru starea mea de acum și pentru cea care va deveni amintire, dar, mai ales, amprenta de azi pe treapta de mâine.

Bucurați-vă!

Link-uri utile:

Lansarea proiectului AICI

Fotografii AICI

Comentarii AICI

 

[Lucretia Ionescu Buiciuc]

Am trimis banii pentru o carte va nmultumec

Ion Lazăr da Coza a spus :

Dragii noștri antologați,

Dragii noștri membri,

Am plecat pe 17 august 2013, cu încredere, la întocmirea acestei antologii a Site-ului ÎNSEMNE CULTURALE. Știam la ce ne înhămăm, bănuiam ce o să iasă deoarece ne cunoaștem destul de bine, totuși rezultatul a depășit toate așteptările noastre pentru că doritorii de a fi cuprinși în antologie au fost foarte exigenți cu materialul trimis, conștienți de măreția evenimentului.

Spuneam că a fost o muncă uriașă deoarece v-am rugat ca textele să fie trimise numai în format Office Word, Times New Roman, font 12, obligatoriu cu diacritice, titlurile bolduite… Or am primit formate posibile și imposibile. Bătăi de cap ne-au dat biobibliografiile (CV-urile) trimise. Unii ne-au trimis, laconic, doar titlurile cărților tipărite, fără anul apariției, editură etc., alții ne-au oferit câte un veritabil arbore genealogic cu străbunici, bunici, părinți, unchi, mătușe, frați, surori, soț/soață, fii, fiice, nepoți și chiar strănepoți. Luându-ne rolul de editori și de lectori în serios, am căutat să dăm o viziune unitară antologiei, analizând cu atenție fiecare cuvințel, fiecare blanc, fiecare „enter”. Desigur, vor fi și scăpări – ni le asumăm. Cert este că am muncit cu dragoste și cu responsabilitate la acest manuscris, ca și cum ar fi fost propria noastră operă.

Sub umbrela acestui proiect, nelucrativ, concretizat cu numele Autograf pentru m(â)ine, s-au adunat șaizeci de creatori, așezați în ordine alfabetică. Numărul putea fi mai mare, dar solicitările de după 01 nov. 2013 au fost respinse.

Simbolic sau miraculos, antologia începe cu pictorul-minune de doar opt ani – David Alexandru… poate e o confirmare a faptului că privim spre mâine!

Manuscrisul virtual, conceput cu font 16, pentru a putea fi citit pe monitor, s-a întins spre 620 de pagini. Deoarece suportul electronic pe care este pus manuscrisul nu primește decât 500 de pagini, ne-am văzut nevoiți să-l dividem, obținând Vol. I și Vol. II, ambele egal de frumoase!

Dacă se vor găsi cel puțin 50 de cumpărători, vom transforma această carte virtuală în una tipărită, într-un singur volum, la începutul anului ce vine!

Practic, va fi un album literar-artistic, în format B5 (circa 25/18 cm), foarte elegant, care se pretează la cadouri, deoarece reproducerile picturilor și fotografiile antologaților vor fi color!

Tipărirea se va face printr-o editură autorizată, aceasta trimițând la Biblioteca Academiei Române 6-8 exemplare, întru veșnicire – antologia intrând în patrimoniul cultural, național.

Din lipsă de timp, nu am putut transforma manuscrisul A4/font 16, în B5/font 12, (pentru tipărire) ca să tatonăm niște edituri pentru a afla un preț estimativ. În limita posibilităților, ne dăm toată silința să vă aducem cât mai repede la cunoștință costul unui exemplar!

Mulți vor spune că „S-au scremut munții și s-a născut un șoricel!” Poate că, în invidia lor, au dreptate, însă eu îmi doresc acest „șoricel” în biblioteca și bibliografia mea! Dumneavoastră?

 

REVENIRE:

Văd că vin oarece nemulțumiri iscate de prezentarea de care ați avut parte. Hai să lămurim lucrurile:

- o antologie e totuși o antologie, adică o fotografie dintr-un unghi îngust al evoluției noastre ca literați sau ca artiști, la un moment dat. Nu e o biobibliografie finită, postumă – ferit-a Sfântu’! De așa ceva o să avem parte când „o să dăm colțu”… dacă o să interesăm pe cineva. (Oricum, nu vă bazați pe nepoți – de aici nu iese banu’!);

- menirea unei antologii e să atragă atenția și curiozitatea asupra noastră. Am stârnit cuiva interesul? Nu are decât să caute pe Google amănunte, unde ar trebui să avem fiecare un blog ținut la zi cu toate (capod)operele noastre, plus autobiografie, CV tehnic, un arbore genealogic, de vreți asta etc., etc., etc.;

- dacă sunteți atenți, multe enumerări se termină cu ș.a., adică „și altele”. Automat pe cititor îl duce mintea că înșiruirea nu-i completă;

- intențioat nu am consemnat activitatea dvs. în spațiul virtual. Astăzi un site, un blog, o antologie sau o revistă digitală există online, mâine poate să nu mai existe. Ce facem, pomenim sarcofage goale?;

- cu toate astea, cei care s-au mândrit cu cărțile virtuale făcute de site-ul nostru, le-am consemnat exisistența (vor fi și scăpări – scuze);

- apoi de ce să facem reclamă altor site-uri? Ce, ele fac Însemnelor reclamă? Totuși n-am fost atât de egoiști – dacă ați spus că sunteți cuprinși în antologia Cutare, dar ne-ați spus editura și anul apariției, am pomenit-o, chiar dacă am știut că e a unui site ori altul;

- la urmă, dar nu lipsit de gravitate, au fost acele CV-uri subțiri și alambicate, despre care am mai făcut vorbire. Nu mai reiau.

Mulțumiri pentru atenție,

PS: Antologia e cam bătută în cuie. Nu putem umbla la infinit în manuscris. Cui nu-i place să nu o comande. Eu o să vreau zece exemplare, că am prieteni cărora să le ofer ceva foarte, foarte frumos - un colțișor din sufletul vostru!

[Zarra]

Felicitari pentru frumoasele autografe si succes pe mai departe.