Când îngerii-s lăsaţi să zboare fără aripi

Prin vremuri nămoloase şi toate-n voia sorţii,

Doar pronia cererească mai poate să îi scape

Din gheara mult prea rea şi fioroasă a…

îmbrăţişarea

era pictată pe suflet

de cuvânt



privind

am simţit rugămintea

culorilor

le-am deschis porţi

pulsând …

din culorile acelea am făcut figurine cu noi

le-am botezat apoi ne-am odihnit lângă mormântul florilor de toamnă

un pustnic căuta prilejul să ne cânte…

între valurile degetelor unduindu-şi cuvintele

m-am lovit de culoarea ochilor tăi

într-o tăcere înfloreau catarge 

în irişi plutirea

pierdută…

Cum se-ntâmplase a fi o zi ploioasă,…

legată de pietre

fără aripi

la marginea lumii

respir cu privirea

agăţată de tălpile norilor



strivesc parfumul



în…

Pe sub cărunte  stânci de nea peroanele florale dorm

Puţin piper la  rădăcini şi pleacă visele diform.

În sarea cupei  de lalea se-amestecă parfum de crin

Se…

Nu ai să-nţelegi vreodată taina lucrurilor sfinte

dacă vii şi pleci din mine într-un haos nedescris,

dacă nu păstrezi cuvântul în tăcerea lui cuminte

când privindu-te-n oglindă…

S-au înălțat la cer noiane de zăpezi

 S-a prins în geana lunii o lacrimă de nea.

 Aveam sau nu avem, eram sau nu era

 Mustind înmugurirea la care-ngenunchezi?

 

 Ce spui…

Hoinărești peste ogoare, strigi cu patimă la porți

Că ți-ai fi pierdut cărarea și-a căzut pradă la hoți;

Treci de pe un rug pe altul. După tine vin și eu.

Nu mă vezi că-s îmbrăcată…

zăpada înghite cioburi de lumina spartă

oasele zilei se frâng

sub povara unei ierni

pe care o alungăm răzvrătiți



din cutiuța muzicală a…

Mă-nchid ades în mine ca într-o închisoare,

Pun gurii lacăt greu şi inima în lanţuri,

Fac sufletului trist − tihnită-ascunzătoare

Şi nu mai vreau să văd a neputinţei…

Eu sunt bolnavul viselor pierdut

de paramedicii acestui anotimp,

şi preţ de-o clipă-n cer am petrecut

cu zei sosiţi din marele Olimp.

Le-am spus de lucruri…

cad zăpezi letargice

pământul se zbate să respire

fiecare secundă se ascunde 

printre fulgii albi

priviri troienite de prea plinul 

surâsului…

Prea multe flori, iubito, culese-n dimineţi

de îngeri fără vină trimişi de Dumnezeu,

de parcă n-ar fi soare şi-n clipa altei vieţi

şi n-ar rodi…

nu mi-am luat rămas bun

am modul meu de a vedea dragostea

mori într-un colț din mine

renaști într-un poem

la întâmplare

niciodată finalul nu e cel pe care-l…

din acest nimeni

a înflorit o iarnă

mai albă decât pescărușii tăi

alungați în buza unei mări surde și reci



când absențele scriu…

Din tot ce fi-va să se-ntâmple între noi

A mai rămas o nedeschisă poartă,

La care-aşteaptă fluturi cu aripile-n ploi

Şi-un anotimp uitat la început de soartă.

Ne-am…