Zilele din urmă (I)

[vasile lucian tatar]

Sunet ciudat de arme se-aude pe pământ,
Pustiu e-n omenire de pace si credință,
Nisipul din deșerturi se-mprăștie in vânt,
Fericirea noastră,in tristă suferință!

Vin zilele din urmă si fără adevăr,
Ne calcă falsitatea,hoția și minciuna,
Vrem iar grădina Evei,chiar dacă fără măr,
Orbiți de bogăție,îi căutam cununa!

Ne plâng munții,bătrânii,cu pletele cărunte,
Când văd atâta ură,invidie ,trădare,
Lacrimile limpezi ,izvoarele mărunte,
Semnul că există: și mare si iertare!

Banul,puterea…simbol de biruință,
A-nvins dreptatea lumii,cu cei, puțini arginți,
Îi căutam zadarnic,fără nechibzuință,
Toți răufăcătorii lumii, s-au transformat in prinți!

Războaie,arme,crime și lacrimi infinite,
Setea umanității nu va avea hotar,
Ne ducem inspre zile ,prea triste,nedorite,
Ducem crucea vieții pe única spinare!

AutorLucian Tatar
15 apr 2016 22.25-0023
Olhao-Algarve

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

O radiografie a vremurilor pe care le trăim, însă aveți cam multe aritmii. Apoi sunt probleme de redactare. După semnele de punctuație, trebuie să lăsați spațiere.

Exemplu:

Banul,puterea…simbol de biruință, / Banul, puterea… simbol de biruință,

Și ar trebui mai multă metaforă, de fapt cam lipsește cu desăvârșire. 

Recomand Figuri de stil.

[vasile lucian tatar]

nu mai sunt om liber

sunt sclav într-un labirint întortocheat

de aduceri-aminte

m-am născut

în universul pierdut

nimeni nu m-a vândut

știu că era un continent bătrân

între două prăpăstii

gloanțele libertății au intrat adânc

în inima mea

am ales să alerg spre o lume neidentificată

sunt aici fizic

supraveghez zborul copiilor

în noua lume

lumea mea neînțeleasă

se-ntoarce în labirintul întortocheat

de-aduceri aminte

viitorul

vorbește atâtea limbi

înțeleg totul

dar nu înțeleg nimic.

Lucian Tatar-Poezie

14 nov 2020-19:00