Într-un rai de hârtie

[gina zaharia]

Din adânc îmi răsari în culori legendare,

Deseori te confund c-un haiduc de ninsoare;

Stai de veghe cu pajuri în hohot de farse

Şi-mi aprinzi manuscrise din aripi întoarse.

 

La cetăţi logodite ai pus paznicii-hoţi,

(Iar şi-au tras vrăjitorii veşminte la sorţi),

Aud salve-nrolate cu noimă pe cer

Şi încerci să mă plimbi din mister în mister,

 

Dar trăsura-i minată şi parcă nici n-are

În rolul de-acum bidiviu de ninsoare,

Ai tocmit unul nou, e străin, deci nu ştie

Că trăim izolaţi într-un rai de hârtie

 

Şi adorm lângă farul din coasta nebună

Iar oceanul eşti tu înarmat cu furtună;

Eu sunt crezul din care vulcanii întregi

Îşi răstoarnă iubirea-n clepsidre cu legi.

[gina zaharia]

Mulţumesc, domnule Hatos Vasile!

[gina zaharia]

Rodica, nu contează că oceanul e înarmat cu furtună, bine că îl văd/simt:) Fericit că are un asemenea vulcan:)

Eşti minunată, draga mea!

[lecu rodica]

Un poem de vibratie si sensibilitate,un avint din adincuri de vraja si mister.adevaratul rai al cititorului...

Versificatie deosebita,muzicalitate patrunzatoare.Tu, esti oceanul...aspirant la nemurire,eu sunt vulcanul ce arde pe dinauntru ,explozii ciudate de coji de cuvinte...(ei,asa mi-a venit!...)

[gina zaharia]

De n-ar fi clepsidrele acelea cu legi, Gabi, cu siguranţă bidiviul de ninsoare ar atinge mai des raiul:)

Mulţumesc,

[Gabriela Grădinariu]

Din ce metafore îţi croieşti raiul! Nu contenesc să mă minunez!

[gina zaharia]

Iris, e clar: ai văzut haiducul de ninsoare! Şi eu îl îndrăgesc mult, ninge cu silabe de inimă uneori!

Drag,

[gina zaharia]

Mulţumesc, Augusta!

Drag,

[Chris]

Splendidă! :))

[gina zaharia]

Elena, mulţumesc pentru gândul senin.

Cu prietenie,

[gina zaharia]

Gerra, până nu-mi împrumuţi tu aripile tale şi nu mă treci prin vrăji albastre nu te laşi. Recunosc, mi-e bine, dar dacă mă-nvăţ aşa?...:))))

Îmbrăţişări,