Decizie

[Eftimie Gheorghe]

Cu brațe-ntinse Dumnezeu

Cuprinse universul meu

Și-l împărți, din neam în neam

În flori aprinse prinse-n ram.

 

În frunze verzi și în petale,

În gânduri stranii ancestrale,

În racle sacre și morminte

În doruri aprige și sfinte.

 

În armonii culori spectrale,

În curcubeie magistrale,

În ceru-albastru și răsfrânt,

În negrul trainic de pământ.

 

În fuga norilor pe vânt,

În lungi tăceri și în cuvânt,

În raze aurii de soare,

În țărmuri largi și-n ochi de mare.

 

În munți cu creste-nzăpezite,

În ape calde repezite,

În aurore boreale,

În conștiințe verticale.

 

În lucruri mari și lucruri mici,

În elefanți și în furnici,

În răi și buni, în albi și negri,

În secături și în integri.

 

În stânga, dreapta, jos și sus

Și câte n-ar mai fi de spus,

Dar marea lui dezamăgire

Fu omul nou, avid din fire,

 

Un arogant ce cu tendință

Își pierde dramul de credință,

Nu tu repere, nu morală,

O lume cum s-ar zice goală.

 

Și nespălat și mincinos

Rapace, neprietenos,

Și temător de orice boală,

Dezamăgirea fu totală.

 

O piesă totuși unicat

Părând un mecanism stricat,

Și-atunci Cel nepătruns săracu

Împachetat... l-a dat la dracu.

 

[Eftimie Gheorghe]

Mulțumesc! Mă voi strădui.

[Vasilisia Lazăr]

Eu aș umbla aici: 

În flori aprinse prinse-n ram

[Eftimie Gheorghe]

Mulțumesc. O să reformulez

[Valeria Merca]

Pe un ton meditativ, un poem cu prozodia bine strunită. E adevărat, e mai stufos. 

V-aș ruga să reveniți asupra versului: Dezamăgirea fu totală.

 

[Eftimie Gheorghe]

Mulțumesc, o să țin minte

[Sofia Sincă]

și așa mai departe...

Ce e mult își pierde interesul. Ce e bun, e puțin și esențializat. Nu știi? Esențele se țin în sticluțe mici.

Dar am citit,

Sofi