ÎNCĂ O ZI FĂRĂ TINE!

[Rodica Cernea]

Asmodeu mi-a întins mâna 
invitându-mă la dans 
printre ruinele umane! 

Toţi poartă măşti 
să nu le pot vedea satisfacţia 
de a trăi într-o Românie liberă 
decadentă. 

Mersul lor în sus 
e mai degrabă cădere liberă, 
iar dumnezeirea lor e doar un moft, 
o etichetă plasată strategic la vedere 
pentru impresie. 

Şi-au scos cu toţii uniformele 
să înlăture uniformitatea 
dar vai, ce a mai rămas din ei? 
Oase ce îmbracă trupuri lascive 
şi o duhoare ce se vrea suflet 
care se împrăştie în jur 
îmbăindu-i trimfătoare. 

Cai şi călăreţi deopotrivă 
se vor a călări timpul. 

Încotro? 
Spre 21.12.2012 vor spune! 
Să-i crezi? 

În timp ce universul îşi plouă durerea 
încercând să-mi spele palmele 
de neiubire, mă întorc smerită 
la pagina ce a rămas albă încă! 
A mai trecut o zi fără tine, iubire! 

[Belean Maria Ileana]

sau poate vom fi uimiti cati oameni iubesc!! iubesc iubirea sub orice forma...foarte buna poezia, te felicit cu tot dragul...

[Rodica Cernea]

Violeta, daca privim cu atentie in jur vom observa (e doar propria constatare) ca pentru 90% dintre oameni iubirea e o afacere, o fita, ori poate sunt indulgenta totusi cu acest procent. Omenirea a uitat sa iubeasca, nu e vorba doar de iubirea dintre un barbat si o femei ci de iubire in general!

[Rodica Cernea]

D-le Ion Lazar da Coza spatiul casnic are un anume rol in viata noastra dar nu-l pot denumi refugiu, ori poate nu este pentru mine. Imi place "sa arunc manusa" vietii, doar asa simti ca traiesti cu adevarat!

[Ion Lazăr da Coza]

Singurul refugiu e totuşi spaţiu casnic(?).

da Coza

[Rodica Cernea]

Asa este Sofy, din pacate multi uita esenta vietii, eu nu! Cand viata iti ofera sansa de a reveni din "lumea de dincolo" stii sa pretuiesti orice clipa, frumoasa ori mai putin frumoasa. Cu drag pentru prieteni!

[Sofia Sincă]

Te referi la un prezent gnomic, Rodica.

Întotdeauna se uită ce este mai importantă... în afara faptul că trăim aproape artificial, că îndeplinim nişte sarcini, se trece peste esenţial.

''A mai trecut o zi fără tine, iubire! '' - ai dreptate, ăsta este cel mai important lucru din lume.

Am citit şi am admirat, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Murim... ca mâine
        de Magda Isanos

E-asa de trist să cugeţi că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioşi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri şi de ploi,
cu par din care şiruie răcoare...

Şi iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot aşa o să se plece,
mirată, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oară.

Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate

şi celălalt - şi-mi pare nenţeles
şi trist ca nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori şi nu zâmbim,
noi, care-aşa de repede murim.