ești liniștea din cuib

de ace

ai pas hoinar

și nu mai știu

dacă-mi strecori în suflet

pace

ori în zadar

un vânt pustiu

îmi…

Toamna mea, cu ochi căprui,

Ţi-aminteşti cum te rugam

Cânt zglobiu să-mi laşi pe ram

Şi la nimeni să nu spui?…

cerul şi-a deschis venele,

 lumină şi întuneric;

cu pas furiş,…

m-ai legat la ochi să ghicesc tranșeele dragostei

(oare există întuneric pentru așa ceva?)

am găsit repede colțul  în care soarele își despărțea razele secetoase

de restul…

Teiul urla cu miresme – fantome

Pe strada fiorului nostru văratic

Gânduri curgeau arar, econome

Iubirea, atunci, avea ochi de jăratic.

Ploaia dădea pentru noi un…

printre degetele răsfirate 

viața își trage emoția spre ultimele rânduri, 

șirurile de idei transpiră tâmpla 

iar ochii rămân pe un singur…

simţi între cuvinte

câţiva apostoli

şi câţiva şacali

ce dau sens imaginaţiei

îngeri derbedei

care visează

femei cu gust de zmeură

plimbându-se prin…

E ceață  la fereastră și parcă a-mpânzit

Tot cerul meu de astăzi. Furtuna s-a trezit.

Și-ar fi adus aminte cum că demult, pe mare,

Cu valuri uriașe ar fi făcut…

O frunză-n vânt cântă poeții,

Un tremur stins, căderi, suspin;

În fața vieții și a morții

Să fii un om e doar un chin.



O nostalgie…

noaptea asta mă strânge are clești de oțel

îmi aruncă somnul departe atinge marea

nisipul își caută țărmul pe care l-am sfințit toată vara

tu mă privești sec eu zăresc…

În noaptea asta te voi iubi prin poeme.

Cu lacrima furată din a ta privire

voi scrie pe coapsa nopţii:…

Las visul de-o zi

pe întomnate brațe

să mi-l sădească în chihlimbar

precum o frunză coaptă în raze vii

așteaptă

taina să îi cuprind.

Fuioare de…

nici nu mai știu de când chipul tău se îneca

într-un pahar

fumul împrăștia stâlpii de la cramă

(nu mai știu dacă valea popii

îmi

intră sub rotunjimea…

dacă urci dimineaţa pe munte şi privesti în ochi răsăritul

toate întâmplările împrumută un trup arcuit

şi se închină

lumea îţi pare mai frumoasă

îi…

Sunt atât de însetat…

Am ales marea

să fie punct de balans

între cer şi ce va fi.

Din rai căzut-ai, doamnă, la mine-n așternuturi,

Cu șolduri rotunjite, ce-ți seamănă a liră?…

 Te-aş picta frumoasă toamnă

Într-o rochie de bal

Însă sufletul mă-ndeamnă

Să-ţi pun haine de hamal

Şi-n dezmăţ de frunze  moarte

Fără să-ţi cunoşti…