Timp pribeag

[Pop Dorina]

Lacrima pietrei

meditează pe ipotenuza infinitului.

Rugina

din trupul vântului decedat

se hrănește cu petale.

 

Nu mobilizez nici bulgării de pământ hibrid

blocați pe hârtie,

nici

privirea cerului

care caută nanoroboți în cutiile viitorului.

 

Mă ciupesc

să simt

revolta din ființa-mi răvășită.

 

Cine sunt?

Amprenta teleportată din trupul inocent

în câmpul necunoașterii

sau, poate,

doar zbuciumul gândului pălit în clipa incoloră.

[Nikol MerBreM]

Hm! Mie mi se pare interesant.

Drag,

Nikol

[Mihaela Popa]

sună puțin forțat în prima parte

apreciez ultima parte, curge ceva mai lin

 cu prietenie,

Mihaela

[Valeria Merca]

Se simte o rigiditate în încercarea de a construi figuri de stil, Dorina. Modul în care combini cuvintele, epitetele atribuite nu sunt cele dorite/ potrivite. Din păcate, nu e doar părerea mea. În strofa de la final, textul pare că-și revine.

Am citit cu interes.

[Ana Cîmpeanu]

Înșirând cuvinte goale ce din coadă au să sune, poezia e orfană de substanță, de emoție, de mesaj. Biata de ea, o compătimesc sincer. Pe mine nu m-ai convins cu futurismul ăsta!!!

[Ion Lazăr da Coza]

Beție de cuvinte apoetice.

da Coza

[Sofia Sincă]

Un text făcut să epateze... Termen nonpoetici, tehnici puși la întâmplare, ca în adolescență, când transformam gândurile în formule matematice. Băieții foloseau mai mult astfel  de trucuri pentru a impresiona.

Pe mine nu m-a prins.

Sofi

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Mai bine ca alte dăți. :)

[Mihaela Suciu]

Cine sunt? Timp pribeag - sugestiv!