Lângă cuptorul vechi se-adună amintiri
Ce parcă-mi fac din ochi stârnindu-mi năluciri
Venind de nicăiri cu-alaiuri de perechi
Și cu ademeniri spre vremuri mai străvechi.
Mă biciuie un șfichi de vânt de nicăiri
Și-mi pune în rărunchi nespuse tânguiri
Ce-mi macină simțiri și strânge în mănunchi
Tăioase presimțiri ce rod în al meu trunchi.
Trec umbre peste ochi cu zeci de amăgiri
Ce mi se par mai vechi dar pline de iubiri
Și-aprind noi licăriri peste aleanuri vechi
Ce curg printre sclipiri ce scapără din ochi.
Lângă cuptorul vechi se-adună amintiri...
Chris
frumos, cald...
Mai 20
bolache alexandru
La umbra timpului sufletul deapănă amintiri... Unde e mai bine decât lângă căldura cuptorului. Cine știe ce poate fi acest cuptor vechi?
Mai 20
C.Titi Nechita
D-na Vasilisia, d-na Chris, d-lor Mihai Katin , Grig Salvan, Petrut Dan mă bucură și onorează analizele d-stră și comentariile cu subiect și predicat asupra scrierilor mele, semn că în acest spațiu se citește, ceea ce știam mai demult și apreciez asta. Mulțumesc frumos!
D-na Vasilisia, comentariul d-stră final mi-a scos în cale un gând a lui Nichita Stanescu:
,,Poeziile foarte bune care sunt compuse
pe o linie melodică proastă se uită iute
odată cu linia melodică. Pe când o
poezie proastă pe o linie melodică bună
rămâne în memorie".
Mai 21